În epoca digitalizată, metamodernistă artistul plastic Gheorghe Lisița pare a fi un paseist solitar. Opera acestuia prezintă un escapism pentru cei obosiți de accelerarea și verva contemporaneității, o evadare într-o lume arhaică, autentică plină de pitoresc și exotism rustic.
Gheorghe Lisița s-a format ca artist în anturajul plasticienilor moldoveni Dumitru Peicev, Andrei Mudrea și Anatol Ghimpu. Totuși, veritabila sa sursă de inspirație a fost tradiția picturii de la sfârșitul secolului al XIX- lea începutul secolului XX. Artistul nutrește o admirație atât pentru pictorii ruși ca Filipp Malyavin, Ilia Repin sau Mihail Vrubel, cât și față de nume notorii ale picturii românești ca Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu.
De-a lungul anilor, Gheorghe Lisița a excelat în materie, reușind să-și contureze o viziune personală inedită asupra picturii. Captivează nu doar virtuozitatea execuției, dar și fervoarea, și exaltarea care îl cuprinde în procesul de creație. Pasiunea pentru pictură îl absoarbe definitiv, în timp ce spectatorul este vrăjit de picturalitatea și texturile vibrante ale pânzelor sale. Tușele păstoase, așternute cu nerv vibrează caleidoscopic, strălucirea culorii obținută prin juxtapunerea complementarelor oferă picturii o lu- minozitate misterioasă. Remarcăm intransigența cu care artistul orânduiește paleta, generozitatea culorilor, bogăția și calitatea acestora.
Trecutul demult uitat renaște în creația lui Gheorghe Lisița. Contemplăm compozițiile istorice Dacii (2021), Lupta de la Giurgiu, tablourile pe tematică religioasă ca Cina cea de taină (2020), Călugări în chilie (2008) o mulțime de peisaje, portrete și naturi statice.
Sentimentul sacral altoit artistului în junime l-a determinat să îmbrățișeze tema călugărilor și sihaștrilor, temă care, ulterior, a devenit laitmotivul creației sale. Imaginea vizionară a sihastrului Adrian Făgețeanu (1912-2011) cu titlu Cugetare (2021) sau portretul duhovnicului Arsenie Papacioc (1914-2011) cu titlul Sfântul (2019) denotă un interes în subiect mai profund decât un simplu motiv vizual sau portret istoric. Aceste pânze emană o stare meditativă, profetică, ce creează o conexiune cu clipele de revelație duhovnicească trăite de artist la Mănăstirea Nicoreni și Mănăstirea Comana. Înrâurit de viața plină de spiritualitate a călugărilor, artistul creează o mulțime de desene și studii ce înfățișează capuri de expresie, portrete, monahi lecturând, suplicanți și cugetători. Tabloul Călugări în chilie (2008) încununează o etapă a acestor căutări, oferind o imagine de sinteză a vieții monahale.
Preferința pentru coloritul exuberant, de o notă folclorică, și-a găsit expresia în motivul romilor. Ținuta exotică a romilor vine în opoziție cu ascetismul și aparentă monocromie a vieții monahale. Fascinația artistului față de autenticitatea și coloritul etnic al romilor din Sibiu s-a materializat în numeroase schițe, studii și tablouri complexe. Pitorescul vieții nomade a țiganilor, dar și anturajul șatrei este zugrăvit în ta- blourile precum Ghicitoarea (2016), Dansatoarele (2018), Țiganul cu cocoșii (2010), Car (2006), Țiganii (2013) și altele. Deose- bit de captivante sunt pânzele din seria Țiganul cu cocoșii și Evreul cu cocoșii (2019), ultima lucrare prezintă un omagiu adus pictorului Nicolae Grigorescu, amintind de tabloul acestuia Evreul cu gâsca (1880). Totuși, pasărea cheie a artistului Gheorghe Lisița este cocoșul, și nu gâsca. Cocoșul – pasărea solară, simbolul zorilor, masculinității și curajului devine un motiv imanent al pânzelor animalistice semnate de artist, în acest sens, este relevantă seria Lupta cocoșilor.
Dimensiunea umanistă a creației artistului Gheorghe Lisița își găsește reflectarea în numeroasele portrete și autoportrete. Genul portretului prezintă interesul față de chipul uman față de om ca atare, din păcate, astăzi, în pictura contemporană, semnalăm o criză a acestuia. În acest context, portretele prietenilor, călugărilor, romilor și oamenilor de cultură semnate de Gheorghe Lisița prezintă un interes deosebit. Remarcăm Portretul compozitorului Eugen Doga, de influență impresionistă, Portretul lui Dmitri Peicev (2009), Romul cu căciula de blană (2006) și Portretul Colectionarului Vlad Nedelcu (2020), acesta din urmă amintește de Portretul lui Pavel Tretiakov, fondatorul Galeriei Tretiakov (1901), realizat de artistul rus Ilya Repin.
O atmosferă câmpenească, văratică îmbie naturile statice create de Gheorghe Lisița. Ulcioare, butoaie, coșuri de nuiele, traiste, batiste, prosoape tradiționale sau căpăstru, toate par a fi desprinse dintr-un mit rusticizat. Pânzele Floarea soarelui, Crizanteme (2020), Flori de iulie (2020) sau Ulcică cu trandafiri (2020) cuceresc prin simplețea motivului, bogăția și căldura culorilor.
Taberele de creație din Moldova, România, Ucraina, Polonia, Suedia și Turcia, la care participă periodic artistul, prezintă un frumos prilej pentru studiul naturii și pictura în plein-air, rodul acestora îl putem con- templa într-o mulțime de peisaje.
Gheorghe Lisița este cunoscut mult prea departe de hotarele țării, de-a lungul anilor a luat parte la expoziții de grup și/ sau personale în Spania, Franța, UK, Polonia, Suedia, Turcia, Ucraina și România. Creația sa este un veritabil mesager al spiritualității și tradiției arhetipale.
