Pe fata din fotografie o cheamă Hadar. O frumusețe orientală, expansivă și vioaie. După armată a hotărât să plece într-o călătorie de câteva luni în Orientul Îndepărtat. Să se cunoască și să se reseteze, așa cum fac mulți tineri israelieni de vârsta ei. Înainte de a pleca și-a făcut și cont pe rețelele sociale. În dreptul statusului a scris Single. Să se știe. Poate acolo, pe povârnișurile din Nepal ori pe plajele din Vietnam, îl va întâlni pe cel care-i va trezi fluturii din stomac.
Nu l-a întâlnit nici în Nepal, nici în India. După un an s-a întors în Israel. Statutul ei din Facebook ori TikTok a rămas neschimbat. În urmă cu un an a făcut o excursie în deșert. Iubea deșertul de mult timp, daracum era prima oară când s-a încumetatsă-l și străbată. Și acolo, într-o seară, într-un popas, l-a întâlnit pe el. Îl chema Yonadav. Era exact opusul ei. Introvertit, înalt, roș-covan, cu o barbă de viking. Opusurile se atrag, iar Hadar a simțit pe pielea ei această lege a fizicii. Iar atunci când Yonadav i-a cântat Halleluia, piesa aia demențială a lui Leonard Cohen, ea a simțit în stomac o rezervație de fluturi.
A doua zi, deja, și-a modificat statutul.Într‑o relație. Și, ca să fie clar pentru toatălumea, a adăugat și o inimioară albastră.
Nunta au făcut-o tot în deșert, în mijlocul cămilelor, așa cum le plăcea lor. El, europeanul introvertit, și ea, yemenita expansivă, și-au unit destinele pentru tot restulvieții. Iar sub baldachin, prima melodie ce s-a auzit în difuzoare, după ce s-a spart paharul, a fost, bineînțeles, Halleluia.
Iar noaptea, la lumina lunii, în timpce alții numărau cecurile, ea a făcut lucrulcare i s-a părut atunci cel mai firesc și celmai important. Si-a deschis laptopul și și-a modificat statusul.Căsătorită. A alăturat și oinimă mare, roșie.
În urmă cu două luni, Yonadav a fost mobilizat. Hadar a rămas acasă îngrijorată. Timp de câteva ore nu a primit nicio veste de la el. Doar spre dimineață a sunat telefonul. „Draga mea, sunt bine, deși am văzut niște lucruri îngrozitoare.” Hadar a răsuflat întrucâtva ușurată.
Mai târziu l-a vizitat la baza militară, unde se antrena. Ea a băut o cafea tare, arăbească, din cea din care beau soldații. El, fire de european finuț, ar fi băut un machiatto, dar armata nu posedă filiale Starbucks. Așa încât, au stat și au povestit. Despre ce facultate vor să urmeze. Și despre cum își vor numi copiii.
Apoi, ea a plecat la sora ei. Prima sâmbătă din viața ei de femeie măritată, departe deYonadav. La un moment dat, sora ei a chemat-o urgent. La postul de radio al armateise transmitea un mesaj: „Pentru Hadar, soția mea dragă, o dedicație!” Urma dedicația,pe care ea o știa foarte bine. De data aceasta, în interpretarea originală, așa cum numaiLeni Cohen știa să o cânte. Hadar s-a gânditcă e păcat că în banca de statusuri a lui Zuckerberg nu există și statusul defericită.
În urmă cu trei zile, noaptea târziu, Hadar a auzit bătăi în ușă. S-a dus cu inima grea. Nu a fost nevoie de cuvinte. Fețele împietrite ale celor trei ofițeri spuneau totul.
Hadar a înțeles imediat că va trebui să-și schimbe statusul. Fuseseră fericiți doar o săptămână.
În dreptul ei a scris cuvântul acela de care se temea cel mai mult.
Și lângă el a adăugat o inimă mare, neagră.
(În memoria sergentului Yonadav Raz Levenshtein)
