Acesta nu sunt eu
aceste gesturi
nu sunt ale mele
aceste cuvinte
nu‑mi aparțin
nu mă reprezintă
eu nu sunt aici
sunt în altă parte
acolo unde
nu se gesticulează
acolo unde
se tace.
La harță cu limitele
Trage perdeaua suficienței
și privește
în zare!
lasă ochelarii de cal!
din stânga și din dreapta
de asemenea
te pândesc
lucruri nebănuite
întoarce‑te brusc!
în spate
strigă o pădure de imagini
nesesizate la timpul lor
le poți derula
poți urni din loc noaptea
poți însufleți întunericul
îl poți colora
îl poți converti în lumină
cu o simplă clipire
nu e nevoie să ieși din piele
asemeni șarpelui
e destul să deschizi ochii
să desființezi ambrazura
în care te‑ai ascuns
să nimicești cătarea armei
prin care privești
cu o simplă clipire din ochi
să clatini limitele
să le cutremuri
din violacee să le faci străvezii
să vezi dincolo de ele
să vezi ce e după această îndelungă
tăcere
după tristețea fără de motiv
după neîndurătoarea zi
după lacrimi și după
curcubeul în care se prefac
după lacrimile fierbinți
sufocante
prevestitoare de răcoroase
oaze
după lacrimile care limpezesc
nu încețoșează
ochii
după cuvinte
și după imaginea lor
proiectată pe cer
oglindită în ape
după poemul vieții
rotunjindu‑se discret
visând să devină cerc
un cerc rotitor
conturând o sferă
cu o simplă clipire a conștiinței
să afectezi limitele
să le dizolvi în apa valului care vine
să te arunce pe stânci
și astfel
să‑l prefaci într‑un val
care să te scoată în larg
să le izbești de zidul
care te ține încarcerat
și astfel
să‑l prefaci într‑un zid
de apărare
să le vânezi cu tot arsenalul
de arme și de cuvinte
să trimiți gonași
să sune cornul
în lumină și în întuneric
să sune cornul
să lovești în ele cu berbecele cuvintelor
să apropii scări de bastioanele lor
să urci neîncetat pe ele
dispersat
în miriade de silabe
să articulezi cele mai frumoase cuvinte
pe metereze.
Stare
În postsovietica și preapocaliptica ceață
plină de monștri și vidată de poezie
poate mai mult ca niciodată
mi‑e greață mi‑e greață mi‑e greață
dar ție?
Explozie
Obuzul a căzut în centrul
ghemului de cuvinte
nelăsând nicio șansă
de supraviețuire
niciunuia dintre ele
nici celor mai robace
nici celor mai frumoase
nici celor aflate
cel mai departe
de epicentrul
exploziei
departe de tot
nici neologismelor
le‑a făcut una cu pământul
le‑a împrăștiat pe marginea
imensului crater
distorsionate sângerânde
prefăcute în pulbere
obuzul a căzut în centrul
ghemului nesupus
de cuvinte
care îmi circula
prin vene.
