You were right. It doesn’t take any energy at all.
It’s just a hop. Just slide the right foot forward,
and it could all be over.
din generația care plănuia să moară înainte
de douăzeci. din mijlocul
verilor prietenoase care ne‑au prins cu mâinile la spate,
pe ciment.
masacrul tinereții, mitul nopților fermecătoare.
când au năvălit, am știut că nu vom avea nicio șansă.
veneau înspre noi
din toate părțile, hotărâți să transforme.
câți dintre noi și‑au produs plăcerea
pe cont propriu, câți
dintre noi au păstrat biletul de intrare
după ce au părăsit mulțimea.
delirul, pielea încheieturii făcută ferfeniță.
cum mă descurc?
când a fost rău a fost exact ca acum. inimile noastre
puse la păstrare
în folie de aluminiu
vor supraviețui.
dinții stricați cu care mestecăm filtrul țigărilor
vor supraviețui. până și iubirea
pe care o purtăm în liniște se va salva
de la sine, un fișier gol
în timpul autodistrugerii.
vreau să știi că m‑ai cunoscut în momentul tranziției:
sertralină în doza ideală pentru alergarea de dimineață,
reveriile care
înconjoară perimetrul.
ce am trăit până acum nu diferă
de ce voi trăi în continuare.
când mințile strălucitoare ale cunoscuților
vor crea un limbaj nou, când
vor spulbera istoria și vor reduce la tăcere
părinții marilor bulevarde,
când umerii căzuți vor umple pistele de bicicliști,
diagnosticele ne vor ajunge din urmă,
inhibitorii selectivi ne vor ajunge din urmă,
nostalgia secretă de când ne era rău și nu știam
că încă n‑am văzut nimic.
vom trăi dragostea brutală între saltele, ne vom
plânge mamele
moarte de când lumea între saltele,
vom vorbi despre realitățile moderne
pe care nu le‑am trăit. aici se termină singurătatea.
vreau să mai știi că tranziția continuă. tu singur faci parte
din ea.
după o asemenea tristețe nu poate urma decât o tristețe
mai mare.
te strâng în brațe cu liniștea ucigașului inconștient.
paharele sparte. tejgheaua acvatică. ce nu nimicește acum
sigur
o va face mai târziu. locuim în punctul A,
facem schimb de haine și expresii în punctul A,
colecționăm date pentru identitatea comună.
de fiecare dată imploziile
au fost blânde, pelicula de pe organe e intactă.
corpurile noastre inaccesibile s‑au lipit de
pământ, suntem una
cu jucăriile imigranților, ascundem în interior
bancnote și droguri soft și nimic nu poate să ne sfâșie.
ce e mai îmbucurător decât să vrei să mori
și toți ceilalți să spună și noi.
