Echilibrul și statornicia în sculptura lui Dumitru Verdianu

Născut în 1954, la Ungheni, Moldova, artistul și-a început studiile la Liceul de Arte Plastice din Chișinău și a continuat studiul sculpturii la Academia de Arte Plastice din Sankt-Petersburg. În 1982, își susține lucrarea de diplomă și începe să activeze ca liber profesionist. Între anii 1996-2000, studiază la Viena cu profesorul Michelangelo Pistoletto. Din anul 1995, trăiește și își desfășoară activitatea la Viena, dar poate fi regăsit atât la Chișinău, cât și la Sankt-Petersburg, unde și-a păstrat atelierul de creație. În fiecare an, este invitat să participe la numeroase expoziții și simpozioane internaționale și conduce ateliere de creație în diferite țări. Lucrările sale pot fi găsite atât în muzee și spații publice, cât și în galerii și colecții particulare din Moldova, România, Austria, Cehia, Ungaria, Germania, Franța, Suedia, Rusia și Israel. Onorat cu numeroase premii și distincții, Dumitru Verdianu este cetățean de onoare al orașului Ungheni, membru al UAP din Moldova, Rusia, și Austria, și membru al AIAP–UNESCO.
În pofida faptului că este distanțat de plaiul natal, Dumitru Verdianu este mereu cu patria în suflet și creează gândindu-se la ceea ce ne este nouă mai scump – locul în care ne simțim acasă, continuând să ne aline sufletul prin arta sa plină de sinceritate și dragoste. Sentimentele transmise prin capodoperele sale sunt deosebite, aprofundându-ne în operele sale, resimțim căldura emanată de acestea, altfel spus, prin intermediul artei cunoaștem și firea artistului.
Dumitru Verdianu este inspirat, în mare parte, de cultura țărănească și spiritul lui Constantin Brâncuși, care poate fi resimțit în lucrările sale precum Bună Dimineața (1995) Sărutul (2000), Păsările (2004) și Strigătul (2004). Cea mai recentă inaugurare a artistului a fost sculptura din seria Întoarcerea fiului rătăcitor, amplasată în localitatea Glaubendorf, Austria, pe 5 septembrie 2020. Sculptura a fost cioplită dintr-o piatră locală, ce se aseamănă cu granitul la duritate. La această temă artistul are un ciclu întreg ce cuprinde 7 grupuri statuare, realizate din diferite materiale: bronz, marmură, piatră.
Pentru mine, lucrările sculptorului sunt aproape de suflet – mă fac să mă simt acasă. Ele au un aer sătesc, melancolic, care îmi creează impresia că vorbesc în limba bunicii. Rămân atașată, în mod deosebit, de sculpturile abstracte: Omagiu pentru Mama Aniuța (2004), Boboc (2004),
Mama și Copilul (1990), Strămoșii (2006) și Doi Muzicanți (2002), acestea la rândul lor, prin atmosfera sufletistă, îmi amintesc de operele lui Grigore Vieru. Ar fi abstract să compar sculptura cu poezia, însă tematica abordată este familiară, din acest motiv cred că artiștii ce nu dau uitării tradiția și elementele culturale, joacă un rol fundamental în păstrarea și promovarea patrimoniul național.
Plasticianul ține cont de tradiții chiar și în raport cu materialul. Preferă să sculpteze în piatră, în special în piatră de la Cosăuți – o consideră un material veșnic, care este cald, ușor de cioplit și ascultător, ce îi permite să-și materializeze toate viziunile artistice.
Omul și artistul Dumitru Verdianu sunt marcați de efigiul simplității și modestiei, dar, în spatele acestei aparente simplități, se ascunde o înțelepciune profundă și o filosofie complexă care este reflectată în temele majore ce țin de echilibru, armonie, dragoste de viață, maternitate, religie și natură.

Vladislava Pahomea