Ecaterina Boian are 21 de ani și este studentă în anul al II‑lea la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova.
Dacă ar fi să vorbesc despre dragoste, aș vorbi despre ei, dacă ar trebui să explic iubirea necondiționată, i‑aș da drept exemplu. Ei și numai ei – Mama și Fiul.
Prin piesa de teatru Ea și numai ea, Andrei Ivanov se adâncește într‑o mlaștină a relațiilor părinte–copil, un concept care pare lin și neted la suprafață, dar odată ce calci în el, te scufunzi, te încâlcești în liane și te îneci la urmatorul pas greșit.
Ce poate fi mai prețios pentru o mamă decât propriul prunc? Decât acel ghem viu în care chiar și oasele încă sunt fragede? O curiozitate interesantă este că acel prunc de mult poate să nu mai fie prunc, ci om în toată firea, capabil să meargă, să mănânce, să scrie, să comunice, să obțină propriile succese și realizări de unul singur, și oasele de mult puteau să i se fi întărit, dar mama tot bebeluș îl va vedea. Pentru ea tot copil rămâne, tot copilul ei, tot omul căruia i‑a dăruit viață câțiva ani în urmă pe un pat din spitalul regional. Cineva ar spune că nu‑i nimic mai mult decât biologie, oxitocină. Și sunt de acord, căci dacă altcineva ar reproșa că dragostea e la nivel de sentimente, atunci aș răspunde că oxitocina, în calitate de hormon, creează aceste sentimente.
Într‑un sfârșit, asta a și împins‑o pe Mama să recurgă la tehnici mai drastice în scopul restabilirii relației sănătoase cu Fiul. După moartea soțului, Vanea, fiul s‑a îndepărtat de mamă, aceasta simțindu‑se neglijată și, în același timp, îngrijorată. Să fii mama unui băiat e greu, să fii mama unui adolescent e de zeci de ori mai greu. Vă despart ani și generații, vă despart evenimente și experiențe, vă despart tot felul de bariere: concepții, preferințe, limbaj și gusturi diferite. Sunteți pur și simplu străini, iar la cină este permanent o liniște stânjenitoare. Te temi ca nu cumva să fie manipulat de alții, să nu se lege cu companii ambigue, să nu fie de orientare sexuală netradițională, să nu se sinucidă la urma urmei. Ea, fiind gata de orice, ca o mamă, a inițiat propriul experiment pedagogic, cum îl numise.
Și poate nu este cel mai corect lucru să te înregistrezi pe rețelele de socializare drept o tânără, să folosești fotografii străine drept ale tale, să‑ți pui un nume bizar precum Toffee și să inițiezi o corespondență online cu propriul fiul; dar tu ești o mamă disperată și nu cântărești consecințele versus cauzele. Tu ai un singur scop – să restabilești niște relații bune cu propriul fiul.
Nu cel mai inteligent experiment pedagogic, dar totuși efectiv într‑o oarecare măsură. Kostea, fiul, începe să umble mai voios prin casă, zâmbește, prinde culoare, mai vorbește. Toffee, adică Mama, se simte mai veselă, se reîtoarce la una din pasiunile sale din tinerețe – scrie poezii.
Acele dialoguri online dintre Toffee și Kostea, acele conversații pe telefon cu prietenii lor după, oferă un feedback acestui experiment, și anume: ambii sunt fericiți. Spectatorul/cititorul devine martorul a câteva lecții de viață. Cum oamenii abordează opinia/mesajul în funcție de emițător; cum aceeași situație este percepută total diferit de părțile participante; cum fiecare se consideră corect, fără să înțeleagă că într‑un conflict nimeni nu are 100% dreptate.
Autorul piesei oferă un exemplu al dragostei distrugătoare; un exemplu cum afecțiunea pentru cineva și dorința de a‑l apăra face mai rău; cum în loc să‑l aproprii, mai tare îl îndepărtezi; cum ucizi în loc să salvezi. Sună bine și frumos, chiar poetic, dar nu pentru Kostea. Pentru el, încrederea în Mamă a fost distrusă odată ce a văzut contul sub numele de Toffee pe laptopul mamei sale. Distrusă pentru totdeauna. Dacă relațiile lor erau proaste de la început, acum ele sunt distruse. Nu mai poate fi vorba de nicio confidență între fiu și mamă, pentru că acțiunile ei sunt percepute drept trădare, înșelătorie, infidelitate. Mama a devenit dușmanul propriului copil în încercările de a‑i fi prieten. Iar cauza este metoda greșit aleasă.
Cu toate acestea, dacă ar fi să vorbesc despre relația dificilă dintre mamă și copil, aș vorbi despre ei; dacă ar fi să vorbesc despre dragostea necondiționată a unei mame pentru fiu, aș vorbi despre ei – Mama și Kostea. Ei și numai e
