Fiind laolaltă cetățean al universului și iubitor înflăcărat al propriei țări, Dumitru Verdianu a reușit să facă cunoscută opera sa în mai multe țări, astfel contribuind la perpetuarea și răspândirea culturii plaiului natal peste granițele geografice ale Moldovei. Acest fapt a fost posibil datorită temelor abordate în sculpturile sale, precum statornicia, dorul, călătoria, întoarcerea, zborul. Temele respective nu numai că descriu pe deplin opera sa, dar scot la iveală calitățile personale ale maestrului. Deși este plecat în străinătate, Dumitru Verdianu și acum își alimentează creația cu splendoarea și simplitatea satelor moldovenești.
Dibăcia cu care cioplește materialul prim poate fi cu ușurință percepută în ciclul de lucrări Întoarcerea fiului risipitor , alcătuit din șapte sculpturi, realizate în tehnici diferite: bronz, marmură, piatră, cinci dintre care suntsculpturi mici, celelalte două având proporții monumentale. Prima lucrare monumentală a ciclului dat a fost inaugurată în luna septembrie a anului 2000, în orașul său natal. A doua sculptură de proporții mari, aparținând aceluiași ciclu, a fost înălțată în anul 2020, în Glaubendorf. Tematica acestui ciclu poate fi desprinsă din titlul său. Artistul povestește istoria omului reîntors pe meleagurile natale, în casa părintească, unde este mereu așteptat, iertat și primit, atunci când este obosit de lupta pe care a purtato cu destinul, căutându-și locul sub soare. Tot aici apare motivul dorului, atotputernic și atotcuprinzător. Acesta are o însemnătate deosebită nu doar în creația sculptorului, dar și în viața sa. După cum afirmă însăși artistul: „Dorul e cel mai dur sentiment al unui om. Cât nu ai umbla și cât de bine nu ar fi în alte locuri, totuși dorul de locul natal e puternic și te cheamă tot timpul”.
Receptivitatea artistului la motivele populare, în operele sale, poate fi explicată și prin faptul că el este un mare adorator al activității artistice a lui Constantin Brâncuși. Aceste motive sunt vizibile în lucrarea Caloianul meu, realizată în anul 1983, în piatră, întrucât caloianul propriu-zis reprezintă un obiect de ritual folcloric, ilustrând un om din lut, împodobit cu flori, care e folosit în timp de secetă cu scopul de a invoca ploaia. Astfel, prin sculptura sa, artistul răspândește obiceiurile strămoșești pe un considerabil areal European, contribuind la înflorirea culturii țării natale.
Pe lângă un spectru larg de lucrări dedicate copilăriei, dorului, maternității, în posesiunea spiritului său creator, Dumitru Verdianu păstrează un ciclu de lucrări cu tematica diferențierii principiilor arhetipale. Astfel de ciclu este Yin și Yang, în care reprezentarea principiilorfeminin și masculin se reduce la semne convenționale, echilibrate și stabile. Mai cu seamă, acest fapt poate fi observat în lucrarea din ciclul respectiv, realizată în anul 2014, în marmură și granit. O altă lucrarea considerabilă, aparținând aceleași teme, este sculptura Cuplu, realizată în marmură și bronz, în anul 2002. Lucrarea dată demonstrează o încercare subtilă și reușită a artistului de a reda coincidența și legătura perfectă a celor două entități din care e format cuplul. Subiectele ce ies la suprafață în timpul contemplării acestor lucrări sunt dragostea și armonia, care trebuie respectate, pentru a menține un întreg univers pe cursul drept al scurgerii timpului.
Rafinamentul cu care lucrează artistul este redat prin nudurile realizate în bronz, lemn sau marmură. Nudul în creația lui Dumitru Verdianu este constituit la un nivel psihologic, nivelul fizic demonstrând mai mult ușurința formelor, decât esența sculpturilor per general. De sub dalta sa iau naștere figurine, ale căror respirație și viață se resimt de îndată ce facem cunoștință cu acestea. În pofida dimensiunilor sale relativ mici, măreția formelor naturale și mesajului psiho-emoțional sunt transmise direct către spectatorul care știe a vedea și a simți ceea ce e ascuns în adâncimea pietrei.
Atingând, treptat, culmile succesului în arta sculpturii, artistul s-a poziționat și ca un grafician iscusit. Tema zborului este primordială în lucrările sale de grafică, întrucât acestea ilustrează păsările în diferite dimensiuni, culori și dispoziții, în majoritatea sa fiind reprezentate de corbi. Însă, din această serie de lucrări grafice, pot fi evidențiate două, în care sunt prezenți cocostârcii, simbol al reînnoirii și fidelității, de care dă dovadă și autorul operelor care, plecat în străinătate, nu dă uitării căldura plaiului strămoșesc, folosind-o ca motiv de bază în toate operele artistice cărora le dă viață.
