Iubirea la Kiev este mai teribilă decât
magnificele pasiuni venețiene. Fluturii zboară ușor
maculându-se în conuri de lumină.
Flăcări vii auresc aripi de moarte omizi!
Și primăvara a aprins lumânări cu miros de castan!
Tandru gustul rujului de calitate,
îndrăzneață inocența fustelor mini,
iar aceste coafuri, tunsura nu este deloc potrivită.
Și totuși, imaginile, memoria, semnele ne mai emoționează,
în mod tragic, desigur, ca și cele din urmă ce-au fost.
Vei muri aici de cuțitul unui ticălos;
gâlgâind sângele tău se va extinde precum rugina
într-un Audi nou-nouț pe o alee din Tartarka.
Te vei prăbuși dintr-un balcon − cerul,
dat peste cap în micul murdarul tău Paris −,
îmbrăcată în bluziță ingenuă de secretară.
Nu poți distinge nunțile de funeralii…
pentru că dragostea la Kiev mai oribilă e decât
ideea Noului Comunism: fantomele
ies la iveală în nopțile înfiorătoare
dincolo de Muntele Pleșuv, purtând în mână
steaguri roșii, ghivece cu mușcate roșii.
Vei muri aici de cuțitul unui ticălos,
te vei prăbuși dintr-un balcon − cerul −, cu capul în jos
în interiorul unui Audi nou-nouț
pe o alee din Tartarka, în micul infectul tău Paris.
Pata sângelui tău ca rugina se va extinde
pe bluzița ingenuă de secretară.
(Traducere din italiană de Eugenia Bulat, după revista „La macchina sognante”)
