O carte care îi onorează cu adevărat pe toți: autoare, ilustrator, cititori
Stimată doamnă poetă, stimate domnule artist, dragă Alina și dragă Vitalie, iată la ce m-am gândit, fiind asociat în toată această muncă la cartea de poeme, semnată frumos de Alina Tămaș și intitulată LIN. Că o muncă poate fi înțeleasă mai bine atunci când este povestită, atunci când îi sunt dezvăluite secretele. Astfel, o poveste de creație îi poate inspira și pe alții și așa devenim mai mulți și mai puternici ăștia care trăim printre arte și ne întâlnim la una dintre răscrucile acestora cu o carte în mână.
Inspirația. Începutul
Bineînțeles că „la început a fost cuvântul”. Iar înainte de cuvânt, bănuiesc, a fost o stare, o emoție, un îndemn, poate. Ce a fost pentru fiecare dintre voi înainte ca ideea unei cărți să se transforme în carte, cu poeme, cu ilustrații și cu coperțile, două, care îi ajută cărții să zboare spre inimile cititorilor?
Alina Tămaș: Dintotdeauna am fost mișcată până în baierile inimii de zâmbetul unui copil care își privește părinții sau de încrederea cu care îi ia de mână, de lumina pe care o văd în noi părinții, chiar si atunci când noi înșine nu o mai vedem. De asemenea, mă mișcă profund felul în care vântul ne flutură pletele ori ploaia ne mângâie obrajii și uneori ne șterge lacrimile. Am început să aștern pe hârtie ceea ce simțeam, chiar dacă în viața mea era furtună aprigă și aveam senzația că totul se năruie, precum un castel de nisip luat de vânt.
Providența a făcut să întâlnesc în acea perioadă oamenii potriviți, care au susținut, cu toată inima, aplecarea mea înspre poezie. Primul ați fost dumneavoastră, maestre Igor Guzun, și poate este nimerit să spun aici ce am simțit atunci când v-am ascultat pentru prima dată, în calitate de invitat la lansarea unei cărți. Chiar dacă nu știam în ce fel, am avut sentimentul că drumurile noastre nu s-au intersectat doar cu acea ocazie specială, iar sufletul v-a recunoscut cu siguranță ca pe o persoană de referință în viața mea.
Am fost de asemenea nespus de bucuroasă când domnul artist Vitalie Ichim a fost de acord să își pună din nou în valoare măiestria. Iar de această dată chiar la înfăptuirea ilustrațiilor pentru cartea mea. Îi sunt profund recunoscătoare pentru că mi-a fost alături, nu numai prin valoarea pe care o aduce dânsul prin simpla sa prezență, ci și cu o vorbă bună, care aducea încurajare, mai ales când vocea interioară venea să îmi șoptească că îndrăznesc prea mult.
Vitalie Ichim: Am fost captivat de la bun început de versurile Alinei și, dincolo de încântarea primară de cititor (aproape privilegiat prin întâietate) pe care am resimțit-o atunci când citeam, am constatat similitudini de stări descrise, emoții și trăiri, care mi-au și apărut, nici măcar schițate pe o filă, dar clar definite în forul interior prin prezența mai multor elemente esențiale la elaborarea fiecărei ilustrații.
Munca
Cum se înțeleg, ce-și spun unii altora autorii și ilustratorii atunci când creează ceva frumos? Ce este mai mult într-o colaborare: înțelegere, răbdare, așteptare, sincronizare, acceptare?
Alina Tămaș: A fost, întâi de toate, dialog și eu cred că a fost o ocazie neprețuită de a descoperi împreună ce îmi bucură inima, apoi domnia sa a fost maestrul penelului. M-a impresionat cât de gingaș m-a surprins pe poteca de pe copertă sau cum a desenat florile care îmi bucură privirea și inima, ori de câte ori le zăresc. Dânsul le-a dat viață, chiar dacă eu nu aveam o strategie anume în legătură cu modul în care ar trebui să fie reprezentate ilustrațiile, și oricum eram liniștită știind că sunt pe mâini bune.
Vitalie Ichim: Nu am avut o înțelegere de afacere, o stratagemă ori niște condiții de colaborare care m-ar constrânge. Dimpotrivă, după ce am discutat, autoarea mi-a lăsat libertatea de a crea orice îmi doream, chiar dacă temporal a fost mai dificil să respect termenul stabilit la început. Rezultatul final e dovada înțelegerii și a răbdării peste măsură din partea Alinei, chiar dacă așteptarea a durat mai mult decât ne propuseserăm ambii. Nu știu cât de mult m-am sincronizat cu ceea ce și-a imaginat și propus autoarea, însă reacțiile domniei sale chiar de la primele ilustrații trimise au fost dintre cele mai calde.
Opera artistică
Cum și când o poetă simte că este pe drumul cel adevărat și este aproape să i se întâmple cartea? În ce moment un pictor poate dezvălui, cu emoție, dar și cu încredere, bucăți, secvențe din ilustrațiile pe care le face pentru o carte? Cum vi s-a întâmplat vouă?
Vitalie Ichim: Mi s-a întâmplat să îmi creionez din primele zile câteva secvențe din ceea ce ar urma să fie ilustrat. Știam că voi alege maniera clasică de desen în creion simplu, apoi creioane colorate pentru ilustrațiile cu prezența florilor și linerul negru (care e o peniță contemporană) în cazul ilustrațiilor care însoțesc paginile de gardă ale capitolelor cărții, precum și la ilustrația pentru copertă, pe care am lăsat-o pentru etapa finală, întrucât la ea am lucrat mai mult timp.
Încrederea care m-a însoțit pe parcurs e rezultatul celor 40 de ani de exerciții, schițe și studii în domeniul artelor plastice, pe care le-am dobândit în timp, la Liceul de Arte Plastice, la Facultatea de Arte Plastice, apoi în calitate de profesor la un colegiu de specialitate, precum și al celor 24 de ani de acti-vitate editorială.
Alina Tămaș: Poezia a fost cea care m-a găsit pe mine și mi-a adus alinare, rima ajută să se facă liniște în tumultul din mintea și inima mea. Știu că mă simt aliniată cu sufletul meu când scriu și astfel mă gândesc că nu are cum să fie ceva greșit în ceea ce fac, chiar dacă nu e perfect. Ceea ce scriu îmi definește de fiecare dată starea interioară și, cum știm că nu este bine să fie omul singur pe pământ, m-am gândit că ar putea ajuta oameni care simt la fel ca mine, adică ne situăm pe același tărâm al emoției.
Apreciere
Uite, dragă Alina, ai intrat în portofoliul cu cărți ilustrate ale graficianului Vitalie Ichim, pe același raft cu Ana Blandiana. Ce crezi despre asta? Și ce apreciere ai da ilustratorului cărŗii LIN, câte stele din câte? Dar pentru tine, dragă Vitalie, cât de provocator, sub aspect artistic – din punct de vedere tehnic și din punct de vedere uman –, a fost lucrul cu Alina? Ce zici de rezultat?
Alina Tămaș: Inițial, recunosc, am fost copleșită când domnia sa a acceptat să colaborăm, cum am fost de altfel și de colaborarea cu dumneavoastră. Chiar dacă sufletul îmi tremura ca inima turturerelor, știu că ieșirea din zona de confort aduce progres fiecăruia dintre noi. Mi-am ascultat mai mult intuiția și mai puțin frica, care încerca să pună pe pauză inițiativa mea. Stelele care se dau la recenzii sunt insuficiente pentru a reflecta cu adevărat impactul pe care l-ați avut în această poveste a vieții mele. Au fost întâlniri care m-au onorat cu adevărat. Astăzi mă bucur că am avut curajul să spun „da”.
Vitalie Ichim: Sunt cu adevărat încântat că am cunoscut-o pe Alina Tămaș, chiar și în această formă invizibilă și prin corespondență (a noastră de lucruri și de stări comune), care e o fire atât de sensibilă, contemplatoare și îndrăgostită de Frumos. Sunt mulțumit că am adăugat stil și atitudine grafică întregii cărți, conducând-o cu eleganță (și chiar dichis!) până la apariția sa palpabilă.
Va urma
Mi se pare că scrisul, ilustrarea și editarea unui volum este doar o parte din viața cărții, că viața ei adevărată abia începe. Ce va fi mai departe? Puteți dezvălui în acest sens niște speranțe, pentru ca, odată rostite și scrise, să se împlinească?
Alina Tămaș: Mi-aș dori ca LIN să petreacă cititorul și să îi aducă o stare de pace. Să lăsăm emoția să existe, chiar dacă uneori credem că e mai bine să o ferecăm. Mi-ar plăcea să existe la un moment dat și varianta audiobook, unde vocea mea să însoțească poezia și cititorul pe tot parcursul.
Vitalie Ichim: Îi doresc LIN-ului să fie citit și îndrăgit de cât mai mulți oameni de pe ambele maluri ale Prutului și, dincolo de patetic, să ofere emoții pure și delectare îmbietoare pe gustul fiecăruia.
Vă mulțumesc pentru deschidere, pentru aprecieri și pentru timpul dedicat. Și le mulțumesc colegilor și prietenilor de la „Timpul” pentru aplecare și spațiu pentru această poveste – una din cele o mie și una de povești – despre o carte frumoasă de poeme.
