să-ți pui mâinile-n cap
când vezi un nebun
cu piatra în mână
spunea bunicul
nebunii aruncă apele în aer
aerul se îneacă plutește
ca un cadavru
nebunii nu doar scuipă
în fântâna din care beau
ei varsă și varsă în ea
otravă
otrava însă
nu-i ia
i-i silă și ei
de ei
la cravată
biroul pătrat s-a suprapus
perfect pe biroul oval
ochii îngheață
în fața mutantului
cu două capete
continentele își fac
cruce cu limba
niciodată pământul
n-a văzut atâția draci
la cravată
întunecimea aplaudă
frenetic
mamele nu mai pot
nici măcar să nu nască
dacă tot ne-a prins iadul
ducă-se pe pustii
război
iubirea își mănâncă inima
să nu i-o fure
să nu i-o siluiască
pe obrazul sfârtecat
al lumii se încheagă
o lacrimă
noi nici nu mai
simțim putrezirea noastră
dacă n-au murit în lumea lor
îngerii cu tot cu dumnezeu
cum de mai arde
lumina
