Daniel Cauia s-a născut în anul 1993, la Chișinău, unde s-a adăpostit familia artistului, refugiindu-se din satul Slobozia-Dușca de urgia Războiului din Transnistria (1992). Amintirile veteranilor de război și atmosfera echivocă a satului i-au colorat copilăria în tonuri anxioase, lesne de urmărit în creația sa. Pasiunea pentru artă a deslușit-o devreme, îndrăgind plastica mică încă din copilărie. Un șir de întâmplări ciudate, aranjate de soartă, l-au adus pe viitorul artist la studii la Liceul Republican de Arte Plastice Igor Vieru din Chișinău, apoi, la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, unde s-a inițiat în arta graficii. Urmărindu-i creația, remarcăm că posedă variate tehnici ale graficii contemporane, aplică pe larg colajul, dar mai curând îi place pictura cu care este prezent frecvent pe simezele expozițiilor din Moldova și România. Expozițiile de la București au fost posibile grație efortului și sprijinului Asociației pentru cultură și arte Arbor. În spațiul expozițional Arbor.art.room au avut loc două expoziții notorii la care a participat artistul plastic: expoziția de grup de artă contemporană The Summer of Independence deschisă pe 27 august 2021 publicului bucureștean, în care tânărul prezintă lucrarea Toy (2020); și expoziția personală a lui Daniel Cauia cu genericul Război și pace (03.03.2022-02.04.2022), curator Victoria Nagy Vajda.
Operele semnate de artist prezintă un repertoriu tematic bogat și complex, inspirat din observația atentă a cotidianului. În creația sa găsim lucrări abstracte și figurative. Operele abstracte au un impact profund meditativ, ele caută să exploreze raportul dintre conștient și subconștient printr-o zonă experimentală, gestuală. Seria abstractă Act prezintă un univers mistic, interiorizat, liniile unduioase și tonurile sumbre creează imagini ce le-am putea compara cu valurile mării contemplate cu ochiul închis. Creația figurativă, din contra, este axată pe social, în ea artistul reflectă, într-o manieră alegorică, concisă, relația și reacția umanității la transformările sociale, economice și mediatice ale epocii. Prin intermediul unui spirit inte- ligent și critic, Daniel Cauia dezvăluie esența, deseori nefastă, a omului contemporan. Astfel, opera sa transgresează din zona esteticului, în cea a eticului, proiectând în fața spectatorului scene care urmează să-i incite autoreflecția sau ruminația. Preocuparea artistului de micro și macro universul uman îl apropie de căutările artiștilor contemporani precum Joseph Beuys, Francis Bacon, Peter Doig, Peter Kogler, Ru- precht von Kaufmann și Mircea Suciu.
Deosebit de relevant în contextul acestui timp plin de neliniște și pelin sufletesc, cauzat de războiul din Ucraina, este tabloul În câmp (2021). Pictura înfățișează figura soldatului ce zace chircit în mijlocul unui lan de grâu tomnatic. Ființa sa pulsativă, sucită în poza embrionului captează atenția, găzduind în sinea sa epicentrul tuturor frământărilor. Mâinile neputincioase ale omului scapă arma, dar țin dinadins să-i acopere chipul, să-l ascundă de urgia abătută peste câmp, peste suflet. Racursiul tabloului, ales deliberat de artist, exclude orice panoramă. Omul doborât la pământ este privat de cerul albastru purtător de speranțe, este izolat de camarazi sau combatanți care ar putea să-i vină în ajutor; lăsat să înfrunte, de unul singur, suferința și frica. Atmosfera încinge negru perfid, antropofag, amplasat în centrul tabloului; acest negru devine punctul radiant din care răsar și pleacă înspre marginile picturii firele șerpuitoare de iarbă fragedă.
Un amestec jenant de umor și violență emană tabloul Trei maimuțe înțelepte (2020), care pare a fi o fuziune dintre instalația Depresie endogenă (1984) de Wolf Vostell și mitul japonez al celor trei maimuțe înțelepte: Mizaru, Kikazaru și Iwazaru. Lucrarea dezvăluie poziția societății contemporane ce înfruntă poluarea vizuală și mediatică – acel război informațional. În asemenea condiții, omul, încercând să rămână inocent, ajunge să neglijeze responsabilitățile morale, zăbovind deliberat în ignoranță, pasivitate și absență. Aceeași temă este dezvoltată indirect în tabloul Orașul albinelor (2021), cu care Daniel Cauia a devenit laureat al expoziţiei-concurs Chișinău585. Pe prim plan în Orașul albinelor, artistul prezintă un apicultor ce supraveghează un stup de albine, amplasat în mijlocul unui luminiș scăldat în razele doborâtoare ale soarelui. În atmosfera generală vibrantă cu greu observăm în fundal un mic buldozer antrenat în demolarea prisăcii… . Mereu, cu tot dinadinsul, ne dorim o lume în care cultura vorbește, iar armele tac. O lume cu cer senin, cu acel albastrul al păcii mult preferat de Daniel Cauia. Fie ca infinitul acestui cer să lumineze lanurile aurii, ale grâului de toamnă, să fie pace!
