Ruslan Roșca: „Caut mereu cealaltă parte a istoriei, a evenimentelor.”
Ruslan, ai câteva serii de lucrări care pleacă de la motive literare, cum ar fi Pupăza din tei ori Contele de Monte Cristo. Ce cauți, de fapt, să transmiți prin aceste tablouri?
Întotdeauna mi-au plăcut și încă îmi plac poveștile și legendele, istoriile relatate în romane care te induc în diverse stări. Din preferatele mele este și Contele Monte Cristo, text pe care m-am străduit să-l ilustrez sau să fac barem niște foi grafice. Din Pupăza din tei mă interesează o altă perspectivă a textului, nu cea pe care toți o citesc, adică nu punctul de vedere al lui Ion Creangă, dar cel al pupezei. Toți citim ceea ce vede băiatul, dar cu pasărea cum rămâne? Cum te vei simți tu, de exemplu, dacă ar veni cineva și te-ar fura din casă?
Caut mereu cealaltă parte a istoriei, a evenimentelor. Imaginează-ți ce deschidere am avea dacă ne vom uita la tot din jur sub un alt unghi, ce-ar fi dacă vom pune întrebări privind perpendicular la ceea ce se întâmplă? Poate ne vom lumina, vom descoperi ceva neobișnuit, nou? Astea-s unele dintre întrebările pe care mi le pun și la care încă aștept răspunsuri. La moment, sunt preocupat doar să deschid cât mai multe uși care să mă facă să descopăr noi elemente grafice, cu ajutorul cărora să pot fura 5 secunde din viața privitorului când stă în fața lucrărilor mele.
Dar să revenim la Contele de Monte Cristo. Cioara pare a fi personajul principal în seria Contele de Monte Cristo. De ce anume cioara?
Cioara este considerată o pasăre misterioasă și deșteaptă, și, pe lângă asta, este și pasărea mea preferată.
În această serie, ea se potrivește cel mai bine, mai ales că, în acele timpuri, doctorii purtau o astfel de mască, adică o mască sub formă de cioară, în timpul pandemiilor sau altor boli. Momentul în care revine din închisoare, Contele de Monte Cristo poartă o mască pentru a nu fi recunoscut. În filmul făcut după carte este anume o mască din aia purtată de doctori. Sub o astfel de mască a devenit misterios și demn de a construi un joc deștept și, pe alocuri, malefic, pentru a se răzbuna.
Spuneai, acum un an, într-un inteviu realizat pentru Moldova1 că tu cauți armonie între alb și negru. Vedem, totuși, în unele dintre lucrările tale, pete de culoare. E vorba de o evadare din cele două game de bază sau o nouă tendință?
Sigur că eu caut această armonie chiar și acum, dar primele lucrări erau colore, caute lumea lor, pentru că detaliile din ceea ce fac le permite un spațiu larg pentru a manevra cu gândurile lor. Și poate așa vor face cunoștință și cu lumea mea interioară care scoate aceste lucrări pentru publicul larg. pline de nuanțe nobile și de lumină. După aceste lucrări, am intrat în această lume a contrastelor, a trecut ceva timp și mi sa făcut dor de acele griuri de culoare transparente, și am început să introduc câte o pată de culoare. Drumul continuă și încă se simte că stau în acea lume a contrastelor și caut armonia. Căutarea dată mă pune bine pe gânduri, caut cum să fac calitativ aceste conexiuni de tonuri ca să nu pierzi privirea celui ce se va uita ea. Sunt în căutarea permanentă a atingerii celor mai înalte vârfuri. Este tare captivant acest joc și îl joc cu cea mai mare plăcere.
Ce ai vrea să cunoască despre tine sau despre creația ta cineva care este la prima întâlnire cu tablourile tale?
De la privitorii, iubitorii creației mele vreu doar timp, adică să stea cât mai mult în fața lucrărilor mele și să-și caute lumea lor, pentru că detaliile din ceea ce fac le permite un spațiu larg pentru a manevra cu gândurile lor. Și poate așa vor face cunoștință și cu lumea mea interioară care scoate aceste lucrări pentru publicul larg.
Luna trecută, ai participat cu o expoziție în cadrul evenimentului Art Fest Glodeni, în Atelierul sculptorului Alexei Vidrașco. Cum a fost recepționată creația ta acolo și cu ce impresii te-ai
Am fost plăcut surprins când am primit apelul lui Alexei, pentru a mă invita să particip la festival, sigur că am acceptat instant, mai ales că acele locuri m-au ajutat cândva să depășesc o stare mai grea prin care am trecut cu ceva timp în urmă. Acolo e o lume aparte, un alt fel de viață pe care o trăiești doar acolo. Astfel de experiențe nu am mai avut, dar a fost foarte înteresant să încerc și ceva mai neobișnuit pentru mine. Impresiile festivalului de la Cuhnești, din atelierul lui Alexei Vidrașco, sunt de nedescris, atmosfera care s-a încins în acel loc minunat au dat frâu liber imaginației dar și emoțiilor pozitive. Cu siguranța nu-s eu singurul care a rămas cu amintiri și gânduri bune legate de evenimetul care a avut loc la casa lui Alexei Vidrașco.
