În inima unui regat uitat de timp, trăia un împărat cu suflet mare și inimos, numit Iustinian. În ciuda opulenței care îl înconjura, acesta găsea adevărata bogăție în adăpostirea și îngrijirea tuturor sufletelor pierdute care își aflau refugiul în grădinile sale imense. Curtea lui devenise un adăpost prietenos pentru câinii și pisicile fără stăpâni, o veritabilă grădină zoologică, plină de gălăgie, iubire și compasiune.
Printre aceste minunate creaturi, ieșea în evidență Codruț, un maidanez roșcat și șchiop, cu ochi sclipitori care pătrundeau adânc în inima fiecărui vizitator.
Într‑o zi, când la palat avea loc o ceremonie fastuoasă, Codruț, ghidat de instinctele sale sălbatice, l‑a mușcat pe unul dintre oaspeții de onoare ai împăratului. Incidentul a stârnit agitație, iar Iustinian, cu o calmă și desăvârșită atitudine, s‑a apropiat de patruped pentru a‑l mângâia. Însă, la fel cum un vagabond își apără libertatea, a reacționat, încolțind mâna nobilă care încerca să‑l aline.
În momentul acela, împăratul a scos din buzunar un obiect strălucitor, misterios, care a atras atenția tuturor: un stilou magic. Legenda veche spune că acest stilou, odată ce începea să scrie, avea puterea de a transforma dorințele în realitate, de a rezolva problemele supușilor și de a aduce fericirea în inimile celor nevoiași.
Cu o privire plină de înțelegere și compasiune, Iustinian a început să scrie în aer, cuvintele formându‑se din lumină și magie. „Fie ca inimile noastre să se deschidă și să înțelegem că fiecare ființă are nevoie de iubire și afecțiune”, a scris el. A scris… e mai degrabă un fel de a spune. Prin târg de mult se tot zvonea că împăratul nu știa carte, era analfabet! Greu e să‑ți dai seama ce a scris el în aer. Mă rog, nu e cum ai scrie pe o coală de hârtie, să‑ți vadă lumea greșelile gramaticale și să‑ți descifreze mâzgălelile.
De la acel gest grațios, atmosfera în jur s‑a schimbat. Oaspetele mușcat se vindecase complet de rana fizică și cea emoțională, și chiar începu să râdă, jucându‑se cu Codruț, iar ceilalți invitați s‑au alăturat, creând o scenă de bucurie și voie bună.
Într‑o dimineață liniștită, când razele soarelui începeau să dezmorțească împrejurimile, un porumbel poștaș a aterizat în curtea împăratului Iustinian. Avea agățat de un picior o carte mică‑mică, frumos ornamentată, dedicată celor mai elegante și misterioase creaturi ale regatului: pisicile.
Cancelaria împăratului, unde felinele erau nu doar tolerate, ci și adorate pentru eleganța și agilitatea lor, a fost locul unde cartea și‑a găsit primii cititori. În calitatea lor de asistente ale cancelarului, pisicile, curioase și inteligente, au deschis‑o și, cu uimire, au descifrat mesajul ascuns între rândurile ce le erau dedicate. Se punea la cale un adevărat complot împotriva stăpânului lor. Scriitorul din regatul vecin, un om cu înțelepciune și iubire profundă pentru povești, oferea un bal grandios, cu pește din abundență și multe alte delicii în schimbul stiloului magic al împăratului.
Pisicile nu s‑au arătat încântate de perspectiva unui asemenea eveniment și i‑au transmis împăratului această dorință neobișnuită a unui scriitor atât de îndrăzneț. Iustinian, amuzat și totodată impresionat de ingeniozitatea autorului, a decis să facă primul pas, dând poruncă secretarului să‑i scrie necunoscutului o invitație personală prin care îl invita la palat pentru a participa la un atelier de scriere creativă. Împăratul, având o imaginație bogată, că nici cuvinte nu avea atâtea, își dorea să povestească toate aventurile din copilărie până astăzi. Credea că i‑ar sugera maestrului temă pentru o nouă carte. De mult visa el să ajungă eroul într‑o scriere importantă.
Balul promis pisicilor a fost organizat, doar că în onoarea sosirii scriitorului, devenind o sărbătoare a poveștilor și a creativității, dar și o punte de legătură între cele două regate. Drept însoțitori la grandiosul eveniment felinele și‑au invitat prietenii câini de prin împrejurimi.
La finalul evenimentului, împăratul Iustinian, cu zâmbetul său profund și înțelept, a ridicat stiloul magic spre cerul înstelat. Invitații își țineau respirația, privind cu uimire cum mâna sa desena simboluri strălucitoare în aer. Cu o voce blândă, dar fermă, împăratul a rostit cuvintele magice care aveau să schimbe pentru totdeauna viața necuvântătoarelor sale.
„Toți cei care au servit cu loialitate și dragoste să primească acum darul de a umbla pe două picioare, de a vorbi și de a trăi printre noi ca egali”, a spus el. În momentul în care ultimul cuvânt a fost rostit, o lumină caldă a îmbrățișat fiecare colț al curții, iar câinii și pisicile, atât de dragi împăratului și supușilor săi, au început să se transforme. Sub privirile pline de uimire ale tuturor, aceste creaturi loiale și‑au pierdut înfățișările blănoase, luând forma unor ființe umane de diverse vârste, fiecare păstrând ceva din eleganța și grația sau din curajul și loialitatea speciei din care provenea.
Codruț, speriat de ce se întâmpla în jur, a scos un schelălăit puternic și s‑a ascuns sub masa plină de bunătăți. A stat tremurând timp de câteva secunde, după care a ieșit în fața Majestătii Sale, șchiop, așa cum îl cunoștea toată lumea, și a lătrat răspicat:
– Am fost, sunt și voi fi de acum încolo câine, refuz să fiu om. Am onoarea mea de câine și nu renunț, pentru nimic în lume, la statutul meu de maidanez liber.
Nou‑veniții în lumea oamenilor au privit în jurul lor cu ochi plini de curiozitate și admirație. Peste întreaga curte s‑au revărsat șiruri de aplauze necontenite. Împăratul Iustinian, înțelept și generos, a luat act de decizia lui Codruț, strângându‑i prietenește laba. Îndreptat către mulțime, le‑a oferit tuturor locuri în societatea sa, recunoscându‑le calitățile și abilitățile unice. Unii dintre foștii câini deveniți oameni s‑au alăturat gărzii regale, aducând cu ei curajul și loialitatea care i‑au caracterizat întotdeauna. Pisicile transformate au adus agilitatea, eleganța și intuiția, devenind consilieri apreciați sau ambasadori inteligenți.
Prin acest act generos, Iustinian a îmbogățit societatea regatului său cu noi membri valoroși, dar a și lăsat o moștenire veșnică: un regat unde magia, compasiunea și înțelegerea între toate ființele vii erau pietrele de temelie ale unei lumi mai bune și drepte.
Scriitorul, profund mișcat de gestul împăratului și de lecția învățată, a scris cel mai frumos basm al timpului, pornind de la acel stilou magic, pe care și‑l dorea, inspirat până la lacrimi de farmecul sufletelor celor din regatul descoperit.
A doua zi, după evenimentele magice și transformările neașteptate, o nouă aură de speranță și unitate a început să pulseze în inima împărăției. Supușii, plini de entuziasm pentru actele de generozitate ale suveranului lor, au decis să pună în practică viziunea acestuia despre o lume nouă, deschisă și unită.
Încă din zori, oamenii s‑au adunat și au început să dărâme vechile garduri care mărgineau împărăția, simboluri ale separării și izolării de odinioară. În locul lor, comunitatea a ridicat un pod impunător peste râul ce despărțea regatul de restul lumii. Podul, construit din cele mai rezistente materiale, devenise imediat o cale frumoasă de trecere și un simbol al legăturilor refăcute și al dorinței nemărginite de a împărtăși cu ceilalți bucuria și prosperitatea.
Scriitorul din regatul vecin, cu inima și mintea atinse de magia și înțelepciunea împăratului, a fost invitat să treacă primul podul, aducându‑i‑se în dar stiloul magic pe care și‑l dorea. Împăratul, recunoscând valoarea și potențialul creativ al autorului, i‑a propus să‑i fie și mare sfătuitor la curte.
De atunci, stiloul magic este un instrument de scris nu doar pentru legi sau scrisori oficiale, el creează neîncetat povești din viață, care aduc oamenilor și tuturor ființelor lumină și speranță. Codruț a devenit un simbol recunoscut și apreciat departe, peste hotarele regatului, pentru caracterul său de neclintit și pentru că a rămas până la urmă fidel principiilor, valorilor și convingerilor sale de câine.
Regatul lui Iustinian și‑a câștigat un loc de cinste în istorie, ca exemplu strălucit, unde înțelepciunea și creativitatea pot transforma societatea. Podul peste râu a devenit un loc de întâlnire pentru toți cei care își doresc să împărtășească idei și visuri.
