(fragment)
În fiecare Chip – fețele noastre, schimbătoare sub vânturi, prielnice ori neprielnice. Nu vă recunoașteți în fiecare om trist de alături, în cel păcătos, în fiecare personaj despre care citiți? Avem înfățișarea pe care o merităm (Coco Chanel), după 50 încoace. Cute de încruntare sau raze pe lângă ochi. Expresia, de obicei, e multicoloră. La bătrânețe, ni se poate citi pe față ca din jurnalul intim. De cele mai multe ori, ni se poate ghici și ce profesii am avut. Limbajul nonverbal care nu poate fi camuflat. (Chip-II)
Evenimentele din cursul zilei ne copleșesc, nu ne lasă să trecem lin în zona odihnei și a viselor. Se rup din noi bucăți. Cuvintele aruncate pe lângă noi sau chiar în creștetul capului ne tulbură pe adevăratelea. Le găsim noi și noi semnificații, unele neașteptat de durute, altele lămuritoare. Exact la adormire, clocotesc gândurile în cap ca într-un ceaun dat la foc maxim. Adevărul gol-goluț, ieșit la suprafață pe chipul nostru, se reflectă în oglinda de pe noptieră. Străini nouă înșine? Doar uneori? De unde liniște, când în cap toate celulele sunt nervoase? Dăm vina pe luna plină și întindem mâna spre somnifer. (Chip – III)
Cel mai adevărat e chipul fiecăruia de acasă, când nu-l vede nimeni. Când nu mai e obligat să respecte niște reguli impuse de etichetă. (Re)cunoscut doar de familie (Chip-IV)
Unele Chipuri sunt fără titluri. Anonimii neprihăniți, pe care se ține lumea, dar despre care nu se trâmbițează la TV, nu li se înmânează diplome.
Cele mai mari taine – după perdea. Cu câtă curiozitate am ridica-o, pe ascuns, să privim înăuntru. Probabil, monștrii din noi vor să se liniștească că dincolo, între pereți străini, tot există frustrări și frici, tot se transpiră pentru a găsi soluții.
Integral textul poate fi citit pe: https://portal.revistatimpul.ro/timpul-chisinau/
