Bărbatul meu țesut din lut,
Din vise care m‑au crescut,
În drumul firav către noi
E un război.
Te‑mbrac în lacrimi, te descânt,
Făptură albă de pământ,
Pilonul meu, cetatea mea,
Vei rezista !
Nu știu de ce‑o vrea Dumnezeu
Această lume‑n care eu
Atât de mult te‑am căutat,
De destrămat.
Să mă prefac în scut aș vrea,
În fiare ce te‑ar apăra,
În forțe ce‑ar da înapoi
Acest război.
Un rege gol, un boț de glod
Ros de blesteme ca un ciot,
Pân’ va muri tot va ciopli
Din ce‑am putea noi fi.
Tunuri din clopote se fac,
Din floare albă de copac,
Biserici bombele sfințesc
Și războiesc…
O lume ochii și‑a legat,
Rachete cad la prunci în pat,
De‑atâta ură,‑atâta chin,
Cutremurele vin…
Bărbatul meu țesut din cer,
Suflarea florilor de măr,
De e miraj ce simt acum,
Tu îmi ești drum.
Sărută‑ți pruncii ca să fii
Zborul din vise de copii,
Te voi păzi în gândul meu,
Cu Dumnezeu.
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
