(elevă în clasa a X‑a)
Dacă aș fi un pește
Gura mi‑ar fi mută
Și doar genele, pline de cuvinte
Și ochii îndurați vor reda adevărata fire
De realitatea crudă, întâmpinată fără
cuvinte, doar sentimente
Dacă aș fi un pește
Arta pe zi ce trece ar crește
Mi‑aș lăsa o limbă să vorbească
Desigur cea sufletească
Tăcerea mi‑ar sluji drept armă
Iar durerea tandră va umple golul
Lăsat de cuvintele ca o alarmă.
Dacă aș fi un pește
Solzii îmi vor crește
Transformarea mea deplină
Doar din sânge și sudoare
Ce o folosesc în noapte
Colectând drept flori pe carte
Reflectând o mare parte
a divinului ceresc
Ce adoarme în adâncuri sufletești.
În adâncurile noastre
Se deschid ca niște astre
Zgâriind întregi izvoare ce se lasă lin
Timpul zboară mut în noi
Împietrind cuvinte noi
Ce vor fi redate doar în suflete curate
Oh, dacă aș fi un pește
Sufletul mi‑ar crește
Nu lăsăm cuvinte goale, fapte reci
printre izvoare
Voi lăsa doar amintiri
Deci citește‑le cu‑ardoare
demonstrându‑mi chiar splendoare
Plutind pe maluri reci
Cuvintele mi s‑or strecura
Iar inima nu se va mai zbătea
Și pe recile‑mi cuvinte voi lăsa doar
cărțile inimii sfinte.
