Daliborovo Granje – Hainin (2020)
Provocarea de a scrie despre o trupă dintr‑o țară a cărei limbă nu o cunoști e extrem de mare. Apare tentația de‑a încerca să traduci versurile și titlurile cântecelor, folosindu‑te de dicționare online mai mult sau mai puțin precise. Asta mi s‑a întâmplat cu mulți ani în urmă, când am scris despre islandezii de la Sólstafir, care tocmai lansaseră Berdreyminn, în 2017. Atunci am mers pe ideea raportării la o limbă inventată, cu toată libertatea pe care ți‑o oferă această abordare ramificată (rimă neinteționată).
Dar ce ne facem cu o muzică instrumentală, fie ea și progresivă, care vine dintr‑o țară fără neapărat o tradiție mainstream în zona asta? Chiar dacă au existat trupe importante în spațiul balcanic, precum Korni Grupa, Bijelo Dugme sau Leb i Sol, la fel cum au fost câteva nume esențiale și în România de dinainte de 1989, strălucirea și faima internațională a unor nume precum Pink Floyd, Genesis sau Rush a cam ocolit Estul blocului comunist. Trecerea de la rockul progresiv la metalul progresiv nu s‑a produs în văzul lumii, într‑un underground mainstream, precum în Regatul Unit, SUA, Germania sau Scandinavia, ci într‑o liniște a unor săli cu public din ce în ce mai restrâns.
Și‑acum câteva considerente despre Daliborovo Granje, Hainin puse în contextul întrebării de mai sus. Vorbim despre un material discografic foarte obscur pentru publicul larg din România și Republica Moldova și despre un band care probabil nu ar aduna mai mult de 300 de oameni la un concert de club din București, Cluj sau Chișinău.
Întorcându‑ne la subiect: cum tratăm, evitând și prejudecăți, și particularizări excesive, un album lansat în plină pandemie de o formație din Croația? Traducem titlurile cântecelor? Citim puținele interviuri și informații disponibile online despre Daliborovo Granje (în traducere, Ramurile lui Daliborovo) și despre discul lor din 2020, Hainin? Încercăm să trasăm paralele cu trupe oarecum asemănătoare din fosta Iugoslavie, Balcani în general sau Orient? Sunt variante de lucru, pe care pensa chirurgului de prog le poate folosi în anumite momente. Totuși, m‑am gândit să merg mai degrabă pe o conectare vecină cu visul, cu un stil ceva mai liber.
Free‑style balcanic Daliborovo Granje
Dacă Emir Kusturica, Goran Bregović și Adrian Smith (de la Iron Maiden) s‑ar fi întâlnit la o masă cu Mikael Åkerfeldt (Opeth), ar fi putut să ia naștere o trupă asemănătoare cu Daliborovo Granje. Totuși, free style‑ul balcanic nu ar funcționa cu vocea growl, așa că solistul suedez nu ar fi fost inclus în varianta finală a proiectului nostru. Încet, încet, jam‑ul nostru s‑ar tranforma într‑o construcție coezivă, din care ar ieși aburii unui progresiv cu multe rădăcini și tulpini balcanice. Însă asta nu ar fi destul să clatine Turnul Jenga, îndrăgitul joc de masă al întâlnirilor cu prietenii. E nevoie de mai mult!
Revenind la cvintetul din Cantonul Međimurje din Croația, nu pot să nu vorbesc despre legăturile care se creează între titlu și coperta discului. Din informațiile găsite pe internet, hainin ar însemna „trădător” într‑o limbă turcă veche, iar coverul discului evidențiază un bărbat din Imperiul Austro‑Ungar, pe la începutul secolului al XX‑lea, încarcerat pentru o crimă necunoscută. De asemenea, în același interviu, muzicienii nu au putut oferi informații nici despre identitatea banditului, lăsând misterul să lucreze.
Într‑un exercițiu de imaginație, am plasat această fotografie înfricoșătoare a deținutului în sertarul cu poezie (vizuală) găsită și reciclată în ritmuri experimentale, psihedelice, progresive și de space rock. Cel mai important lucru este acela că vizualul de pe Hainin se pliază perfect pe muzică și pe întreg, având o poziție unică în care poate fi asamblat. Exact ca în cazul mobilei de la IKEA.
Cu alte cuvinte, e destul de greu să relativizezi monolitul Hainin al celor de la Daliborovo Granje. Ca să cităm din clasicii cartierului Berceni din București, „ori îți place, ori te temi”. Iar prima piesă, Mehana, are exact acest rol de acceptare aproape obedientă a instrumentelor necesare călătoriei sau de refuz categoric în a porni la drum. La final, vei avea nevoie de Haloperidol (deopotrivă ultimul cântec de pe Hainin și medicament indicat pentru schizofrenie, psihoze, manii, hipomanii, tulburări mentale sau comportamentale). Dizolvarea și revenirea în limitele clare ale prezentului se vor produce treptat prin disoluția melosului în memoria artistică a celui care a rezistat până la sfârșit. Iar recompensa se simte visceral, în fiecare părticică a corpului tău.
Cine a mai îndrăznit în tărâmul oriental al metalului
Dacă ne referim doar la metalul progresiv, lăsând la o parte ruda lui mai în vârstă, rockul progresiv, un album esențial din anii aceștia ar fi cu siguranță Unspoken al turcilor de la Pentagram (Mezarkabul, numele cu care sunt cunoscuți în afara țării), disc lansat în 2001. Ceea ce au dus la rang de artă aceștia ar fi integrarea elementelor anatoliene în ansamblul ce mustește de sonorități prog. Un alt nume crucial pentru scena răsăriteană este Orphaned Land din Israel, de la care menționăm capodopera All Is One (2013), în care Kobi Farhi și colegii de trupă chestionează elemente biblice, istorice și care țin de morală. Ochiul critic a fost întodeauna important pentru moștenirea pe care o lasă muzica prog.
Fără a avea pretenția de exhaustivitate pe subiectul rockului cu influențe din deșert, voi menționa și Brave New World, din 2000, al britanicilor de la Iron Maiden. Ca să închidem cercul început cu chitaristul Adrian Smith mai devreme. Bucăți muzicale precum The Nomad ar intra în compoziția clasicei Mirodenii din Universul Dune. Ca amestecul să fie și mai eterogen, voi turna și piesa Home a verișorilor noștri americani de la Dream Theater, o adevărată dramă învăluită pe un covor plutitor prin cele mai mari întinderi de nisip.
Poate că vom povesti la un moment dat pe îndelete despre fiecare bucată din puzzle‑ul de mai sus. Ce e de reținut este că Hainin‑ul lui Daliborovo Granje și‑a făcut deja culcuș în acest panteon metalic bizantino‑deșertic. Și nu e puțin lucru.