Această carte a lui Igor Guzun – MAI BINE (Editura „Prut”, 2021) – m-a emoționat din nou, ca fiecare carte a sa pe care am citit-o. M-a emoționat mai ales atenția pe care o acordă lucrurilor mici, care ascund, în spate, istorii mari, o profunzime de nebănuit, ba chiar, o întreagă lume. M-a emoționat că nu lasă ca aceste lucruri mici să intre în uitare, le scoate la lumină și ne zice ceva foarte important, că dispărând, aceste lucruri mici duc cu ele în uitare ceva din enigma acestei vieți.
Cafeneaua Fulgușor nu mai există, dar ea există în această carte, în unul din poemele lui Igor Guzun. Un poem în care autorul ne spune că înghețata sau cafeaua nu au o valoare în sine. Are importanță unde și cu cine o bei. Fulgușor-ul era acea cafenea unde creștea și valoarea unei cafele sau a unei înghețate, înzecit.
În fiecare cafenea în care intrăm încercăm să găsim Fulgușor-ul de cândva, ne spune Igor. Fulgușor-ul care nu mai există în realitate, există în acest poem al său. O cafenea în care „mesele erau simple, din plastic. Și expresiile erau plastice”, ne mai spune Igor. Iar noi, cei care am trecut pe la „Fulgușor”, ne beam cafeaua și visam „că totul va fi tare bine și tare frumos”. Iar scriitorul ne zice: „Și chiar a fost tare. Cafeaua”.
Cartea MAI BINE ne mai copleșește și prin poezia sa. Chiar în unul dintre primele texte am găsit această comparație între televizor și covor. Covorul de pe peretele din dormitor fiind, ne spune scriitorul, ca un televizor pentru generația noastră. Și urmează un alt vers foarte frumos: „Plapuma aceea grea ca o iarnă lungă, dar mereu caldă ca o persoană dragă”.
Lumea se schimbă. Unele lucruri sau obiecte dispar și nu mai pot fi înlocuite cu altceva. Așa cum nici cafeneaua Fulgușor nu va putea fi înlocuită cu nicio altă cafenea, așa sunt și alte lucruri sau obiecte, despre care Igor ne vorbește în această carte. O carte care e și despre oamenii săi dragi („Bunica este celălalt cuvânt pentru bunătate” ), în care, însă eu mi-am văzut și oamenii dragi mie și cred că același sentiment îl vor avea și cititorii cărții sale.
Încercând să salveze o lume pe cale de dispariție, printr-un mod de-a privi și înțelege lumea, foarte uman, această carte se opune uitării. O carte plină de poezie. Cu foarte multe poeme deosebite. Cum e și poemul Și vine o vreme. Un poem zguduitor. Cum zguduitoare este și această carte.
