Eu încă nu mi‑am plâns marea de lacrimi.
La mal stau bărcile. Fără vâslași.
În așteptare.
Ah, vâslașii sunt prinși în lupte cumplite,
pe viață și pe moarte –
eu încă nu mi‑am plâns marea de lacrimi.
Isus calcă pe cei mai înalți nori.
Uneori
pașii Lui se afundă
și în vidul cel incolor
vidul, lipsit de compasiune
vidul nepăsător –
eu încă nu mi‑am plâns marea de lacrimi.
Plâng pentru o țară ce nu‑mi aparține
dar care pe de‑a‑ntregul este a lumii
plâng
și marea începe a se umple de lacrimi
iar pe valuri
mine plutesc în derivă.
Doamne, m‑auzi?
Pentru Tine sunt îngrozită
că ai putea, Doamne, păși
pe marea asta minată
că ai putea călca pe o mină.
