doamne, pe toate le‑ai schimbat cu lumina ta
pe treptele desăvârșite ale deznădejdii
degeaba urcă milogii la ceruri
degeaba orbii aruncă cu pietre
și ciungii caută în ochi nepăsarea
mai presus de întrebare e ruga ta, doamne
pentru noi
cineva în lume a murit
în tine tristețea înflorește
Fericirile
Luați‑o de la mine nici să nu vină
o fericire prea mare m‑ar ucide.
Și de unde atâta fericire să vină la mine Maica Domnului…
Pruncului i‑a plăcut vorba aceea spusă de femeie îngerului
sălbatic
în deșertul de cruci.
Statuie în ceruri
sufletul florilor unde se‑ntoarce toamna
coasa de frig peste cine
cade crepusculul ucide
zborul ucide
fără grație
culorile
visul
u
