Când nu mai poți de grija lor…

Filmele pe care vi le recomand astăzi tratează, ambele, probleme grave societale, chiar dacă sunt puțin diferite ca gen. În mare, ambele realizări ridică aceeași întrebare: rolul banului și sistemul de protecție socială. „Ochiul dracului”? Parcă așa spune proverbul…

I Care A Lot (Jonathan Blakeson, 2020). Este doar al treilea film al realizatorului britanic, un cvasi necunoscut, la drept vorbind, chiar dacă mediocrul The 5th Wave a funcționat, economic, destul de bine. I Care A Lot a fost o reușită și va fi foarte curios să urmărim evoluția lui J. Blakeson pe acest tărâm, dacă serialele televizate și Disney+ îi vor lăsa răgazul și libertatea creatoare necesară. Dar nu realizatorul este centrul gravitațional al afișului, ci numele actorilor. Mai bine zis, cel al lui Rosamund Pike (dar și Peter Dinklage are o prestație excelentă). De altfel, pentru I Care A Lot Rosamund a luat cel mai important premiu din carieră: un Golden Globe! Destinul acestei actrițe este destul de… vitreg, dacă putem folosi acest cuvânt în contextul dat. Prezentă în mai multe mega producții (vom aminti doar câteva: Die Another Day (2002), Pride & Prejudice (2005), Jack Reacher (2012)), în roluri excepționale și nominalizări multiple (precum în Gone Girl (2014) sau A Private War (2018)), recunoștința oficială i‑a venit doar pentru I Care a Lot. E o recompensă meritată, deși dacă Rosamund Pike și‑ar fi luat Globul pentru Gone Girl sau pentru A Private War (cel mai bun rol al ei, în opinia mea), ar fi părut mult mai firesc.

Să revenim însă la film: Marla Grayson (interpretată de Pike) este un… escroc „social”. Schema ei e simplă, infailibilă și totodată complexă: Marla își alege cu meticulozitate niște victime – persoane de vârsta a treia, fără familie sau legături sociale prea dezvoltate (o normă pentru societățile de astăzi) și cu ceva avere. Cu ajutorul unui medic complice, ea le fabrică false dosare medicale, precum că aceștia nu ar mai fi capabili să ducă o viață autonomă, și obține, prin decizii judecătorești, tutelă oficială asupra bătrânilor. Mai departe, Marla își plasează victimele într‑un azil (gerantul este, și el, parte a mașinăriei), unde sunt ținuți sedați, iar averile lor sunt delapidate.

Schema funcționează la perfecție, „afacerea” e prosperă, Marla Grayson devine la un moment dat o vedetă invitată pe la televiziuni… Toate pâna când pe post de victimă este „aleasă” mama căpeteniei mafiei ruse (interpretat de Peter Dinklage)… Mai departe, lucrurile se complică, după cum lesne ne putem imagina. Cu mafia nu te joci. Ea nu te cheamă pe platouri televizate…

Filmul lui Blakeson este foarte bine închegat, are ritm, răsturnări de situații multiple, umor negru. Tot ce este necesar pentru un adevărat thriller cu elemente de comedie. Chiar dacă unii critici l‑au calificat drept prea grotesc sau superficial, alții considerând că Marla prea seamănă cu Amy din Gone Girl, I Care a Lot este totuși un film care te ține bine într‑o seară în care nu prea dorești să‑ți încarci capul cu chestii prea serioase.

Pain Hustlers (David Yates, 2023). Yates este cunoscut publicului larg în calitate de realizator al filmelor cu Harry Potter (2006–2011) sau al celor cu Fantastic Beasts (2016–2022). A mai făcut un Tarzan între timp, dar toate aceste creații nu au nimic în comun cu Pain Hustlers. Putem deci conclude că David Yates e la un fel de… debut! Filmul îi are protagoniști pe Emily Blunt (The Devil Wears Prada (2006), Edge of Tomorrow (2014), Oppenheimer (2023)) și pe Chris Evans (Captain America din novelele Marvel).

Dacă povestea filmului este o ficțiune, ea exploatează foarte bine realul scandal al așa‑numitelor opioide care a izbucnit în SUA și Canada în anii 2010. Opioidele sunt medicamente anabolizante care au fost prescrise masiv, deseori abuziv, fapt ce a dus nu doar la dependență, dar și la zeci de mii de decese directe cauzate de supradoză. Filmul lui Yates investighează mecanismele care au generat „criza opioidelor” și, fară multe ezitări, acuză direct industria farmaceutică.

Liza Drake (E. Blunt) este o mamă tânără, fără studii, care se confruntă cu enorme dificultăți financiare. Ea reușește totuși să se angajeze la o firmă farmaceutică din Florida, care încearcă să lanseze pe piață un opioid, medicament destinat diminuării suferințelor bolnavilor de cancer în fază terminală. Pentru a‑și face loc pe o piață dominată de alți actori, Liza și Pete (C. Evans), directorul comercial, fac până la urmă ce fac și ceilalți: „cumpără” medicii (cadouri, mici atenții, seminare, călătorii etc.), care încep a prescrie „noul” medicament. Compania își face loc pe piață și toate ar fi fost bune‑rele, dacă marele patron nu ar cere o creștere comercială constantă, or, bolnavi de cancer nu devin mai mulți… Și atunci patronul decide să extindă „medicamentul” la orice tratament al durerii!…

Filmul lui Yates nu este, cinematografic vorbind, o capodoperă, dar e bine cizelat, e făcut meseriaș (Blunt și Evans sunt foarte buni) și are meritul să explice publicului larg derive sistemice care duc inevitabil la tragedii de proporții.

De privit și de gândit!

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

ARTICOLE RECENTE

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Articole recomandate

Noutăți
Angelina Popovici

Sărbătorind feminitatea

În grădinile pictoriței Victoria Cozmolici, femeia e și sămânță, și floare, și rod totodată. Gata pentru alte înfloririi, prin viața ce-o perpetuează. Siluete, rotunjimi îmbietoare,

Noutăți
Vitalie Vovc

Ci să nu vă ghiftuiţi!

Există o categorie de filme (mai că am putea să le rezervăm un gen cinematografic aparte) care tratează despre arta culinară. Nu ar trebui să

Noutăți
Valerian Sava

Mono‑dialoguri filmo‑critice (85)

Incongruențe revigorante în plină caniculă: Memento 1918 (Adrian Popovici) & Carbon (Ion Borș) Dacă proiecțiile răzlețe cu Memento 1918 de Adrian Popovici – film anunțat

Noutăți
Anda Vahnovan

Omul acvariu sau rusul cel bun

Despre Ivan Pilchin, personajul și omul, autorul culegerii de poezii Omul acvariu, am citit la soția sa, Maria, în unul dintre poemele postate pe rețea,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *