uită-te la el, nu își schimbă doar fața, pur și simplu se transformă în cel pe care îl detestă, returning of the opponent, apoi se întreabă de ce lumea asta nu-l acceptă, el e liber, liber, li- ber, uite-l cum caută cu privirea pe cineva care să-l aprobe, dar se izbește de seninătatea celui neimplicat, de cinismul celui care nu face altceva decât să constate,
ce ai înțeles tu din toate probele pe care le-ai strâns împotriva mea în toți acești ani, ești la fel de liber ca el, atunci când vrei să afli sensul acestei disperări care te obligă să mergi înainte,
ca să nu-ți dau satisfacție o să încerc să nu mor nici astăzi
cei doi sunt atrași printr-o chimie misterioasă, își depistează unul celuilalt slăbiciunile, se adulmecă de la distanță, nu se slăbesc din ochi nici o secundă, își revendică fiecare victo- ria înainte de încleștare, așadar,
ca să nu-ți dau satisfacție o să încerc să nu mor nici astăzi
înainte spre lumina artificială a apusului de soare, înainte spre infernul sintetic, așa sun- tem noi prinși unul de celălalt, sistemul de navigare ne impune direcția greșită, etica speci- fică unei călătorii la capătul căreia știi deja că nu vei găsi nimic, auzul e distorsionat, vede- rea în epură, nu e nimic, el afișează o siguranță de sine, fragilitatea și mizeria, repetarea cu obstinație,
binele meu e răul general, răul meu e binele care ne va salva, așadar,
ca să nu-ți dau satisfacție o să încerc să nu mor nici astăzi
zici că vrei să mă pregătești pentru ce va veni, da, reciclez reziduuri în speranța că voi înțelege ceva;
poate tu nu-ți mai amintești, dar noi am adăugat o nuanță nouă unei parabole celebre: fumam amândoi în balcon și încercai să-mi explici adevăratele sensuri ale poemei marelui inchizitor, cum a fost iisus ispitit de diavol, cum diavolul se enerva din ce în ce mai tare pe măsură ce iisus se arăta tot mai senin, tot mai luminos, apoi ne-am luat cu altele, ți-ai amin- tit tot felul de chestii, tot felul de situații, la un moment dat ai început să fierbi de mânie, să țipi, să-mi arunci tot felul de cuvinte grele, am ieșit din casa ta fără să-ți adresez vreun cuvânt, te-am auzit cum strigai în timp ce închideam încet ușa: recunoaște că ești o jigodie!
uită-te la el, nu își schimbă doar fața, pur și simplu se transformă în cel pe care îl detestă, returning of the opponent, apoi se întreabă de ce lumea asta nu-l acceptă, el e liber, liber, li- ber, uite-l cum caută cu privirea pe cineva care să-l aprobe, dar se izbește de seninătatea celui neimplicat, de cinismul celui care nu face altceva decât să constate,
nu ți-ai dorit niciodată să reușești,
important pentru tine a fost
să nu reușesc eu,
să stăm amândoi amorțiți în ratare
ca în brațele lui Dumnezeu.
fake-uri rostite în cor în timpul procesiunii, adevărul dacă ar avea mai multe forme nu ar mai fi adevăr, fie cum zici, fără nici o miză reală, fără nici cea mai mică dorință de a în- țelege ceva,
așadar,
ca să nu-ți dau satisfacție o să încerc să nu mor nici astăzi.
