Jarmila Horáková (*1980), traducătoare și poetă, predă literatura română la Universitatea Carolină din Praga. A publicat poeme scrise în limba română în revistele Observatorul cultural, Urmuz și proza scurtă scrisă în limba cehă în revista Texty. Traduce din literatura română și polonă în limba cehă.
Te plimbi pe străzile din București
și nu poți respira de căldură.
În trupul tău este concentrată
toată canicula din oraș.
Te simți de parcă ai fi singularitatea
plină de materie densă și fierbinte
din care a pornit extinderea universului.
Probabil că și ea se plimba liniștită
într-o vară pe străzile Bucureștiului
și la un moment dat
n-a mai suportat căldura infernală
și a explodat.
Diferența este că tu nu ai avut același destin
pe tine te-a stins primă picătură de sudoare.
Casa lui Dumnezeu
Crede-mă, În țara asta locuiește Dumnezeu, .
Dacă îl întrebi ce mai face, răspunde:
Bine, mersi. Este mulțumit.
Are tot ce-l trebuie
nu numai pentru el, ci și pentru întreaga echipă,
pentru subordonați și angajați –
-fiecare dintre sfinții din subordine este bine tratat
Are foarte multe case frumoase,
frumos amenajate și bine întreținute,
și plasate foarte aproape una de cealaltă.
De felul lui, individul e genul casnic
și pe deasupra s-a și am lenevit:
nu mai are chef să se plimbe pe afară.
Câte unii îl mai vizitează din când în când;
sunt bineveniți în casa lui, dar el nu știe,
n-are cum să afle cum arată lumea din jurul lui
și nici nu-l interesează.
El emană liniște în jurul său,
dar zidurile închise cu lăcate sunt prea groase
și liniștea nu poate ieși din casă.
În credința lui nestrămutată, el este convins
că țara în care trăiește
arată la fel de bine precum casele lui
care răsar ca din pământ, una după alta.
Gaură de vierme
Găurile de vierme se cască
în anumite locuri,
te teleportează în trecutul
care nu se poate schimba,
ci doar repeta,
în mod identic până la infinit.
Pe bulevardele bucureștene există câteva asemenea găuri de viermi.
Taximetristul va ști exact unde se află,
și de aceea va trebui să trecem destul de repede peste ele,
depășind net viteza legală.
Altfel riscăm să cădem în abisuri pline de
timpul gonind în jurul cozii ca un cățel vagabond
părăsit de toată lumea
care preferă cercurilor liniile drepte.
Casa de piatră
Nimeni nu ne-a zis
că nu-i o idee bună
să ne clădim
casa de piatră
pe coama unui val.
Și nici că valul care curge prea repede
este inevitabil condamnat
la ciocnirea
cu realitatea malului.
Umăr
După ce am dormit
toată noaptea
cu capul culcat pe umărul tău
acesta a amorțit
a devenit
o bucată de trup
umflată, inertă, plină de durere
în care s-au adunat
neînțelegeri
cuvinte rele
tăcere
acolo s-a disipat
căsnicia noastră
pe acolo a pătruns inerția.
Între seară și noapte
O seară agresivă
a dat peste noi
ne-a strâns tare în brațe
ne-a sărutat pe obraji
a insistat să rămânem cu ea
în gălăgia aia insuportabilă
să n-o părăsim
fiindcă îi este frică
de întunericul nopții.
Unde ești?
Din presă: Cehia este țara cu cel mai mare număr de atei
Cehii, campioni la consumul de bere
Vreau să beau, orice,
o bere, un vin, o tărie,
o palincă, o votcă, o becherovkă,
mi-e totuna, vreau să beau.
Mi-e dor.
Sunt tristă.
Am multe probleme.
Viața mă apasă prea tare,
sunt frustrată, deprimată,
nu văd nici urmă de soare pe cer.
În plus alcoolul îți oferă
o dulce relaxare,
reduce toate tensiunile
Te ia de mână
și te duce cu el
într-o vizuină
unde te simți ca acasă.
Aici ți-e bine,
poți să râzi, poți să plângi –
totul îi este permis
unui bețiv
care plutește cu barca
pe un strat de sânge
plin cu substanțe chimice,
plin cu substanțe magice.
La capătul vizuinii se află o lumină
care seamănă mult prea mult
cu un dumnezeu demult uitat.
Vei tremura
Vei transpira
Te vei sufoca.
Și te vei vomita…
Lumina, dumnezeu și speranța dispar,
îți rămâne numai durerea de cap
și dorul de experiența mistică.
