Biblioteca

Îmi răscolesc biblioteca,
în speranța că-mi voi găsi libertatea…
Libertatea de exprimare
care îmi devine din ce în ce mai străină,
mai searbădă,
mai inaccesibilă.


Sunt prins între mrejele falselor canoane,
mi se înstrăinează poezia,
nu mă mai încântă versul
ce exprima cândva fantasme, reverii…


Mi-am ucis eul liric,
mi-am suprimat fascinația de absolut.
Am rămas cu un eu plictisitor și plin de ranchiună,
povestea nu mă mai încântă.
Raționalul a pus stăpânire pe mine,
nu mai vreau nimic –
sunt ostaticul spaimei…

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Virgil Botnaru

Istorii ce pot vindeca frica de întuneric

„Un scriitor nu seamănă cu nimic mai mult decât cu un copil înfricoșat care-și spune lui însuși o poveste, ca să adoarmă.” (Mircea Cărtărescu, Jurnal)

Noutăți
Victoria Kirilov

Viața se scurge-n nicăieri

Viitorul treptat se fărâmițează. Se scurge în nicăieri. Nimic nu mai rămâne în așteptarea lui decât cioburile părerilor de rău. Zgârii trecutul ca să iasă

Noutăți
Adrian Niță

Înțelegere și echilibru

Afirmația noastră că totul este înțelegere are un corelat extrem de provocator în teza echilibrului: a avea înțelegere înseamnă a avea echilibru. Cu alte cuvinte,

Noutăți
Mariana Badan-Labic

Poem alb

Odaie albăMiez de zi albTăcere albăCuvinte strigate într‑o disperare albăcalmăcrispatăaproape divină Respirație tot rarăPuls tot mai rarAlbEcranul monitorului alb Nopți albe O zi infinit de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *