Îmi răscolesc biblioteca,
în speranța că-mi voi găsi libertatea…
Libertatea de exprimare
care îmi devine din ce în ce mai străină,
mai searbădă,
mai inaccesibilă.
Sunt prins între mrejele falselor canoane,
mi se înstrăinează poezia,
nu mă mai încântă versul
ce exprima cândva fantasme, reverii…
Mi-am ucis eul liric,
mi-am suprimat fascinația de absolut.
Am rămas cu un eu plictisitor și plin de ranchiună,
povestea nu mă mai încântă.
Raționalul a pus stăpânire pe mine,
nu mai vreau nimic –
sunt ostaticul spaimei…
