Lidia Kulikovski: „Steagul de novator al Bibliotecii Municipale stă sus arborat și ne gândim că nu va coborî vreodată”
Doamnă Lidia Kulikovski, am avut prilejul şi onoarea să realizez cu dumneavoastră mai multe interviuri, poate am spus pe undeva, poate nu, dar acum afirm cu toată certiudinea: aţi fost ca un vulcan catalizator în toată activitatea de director general şi aţi rămas la fel şi în cea de vicedirector, aţi încercat şi în multe cazuri aţi reuşit să modelaţi managerii pe baza exemplului personal. Efortul şi sacrificiul pe care le-aţi făcut au condus la crearea brandului Kulikovski. Ce este cel mai important să cunoască generaţiile tinere pentru a obţine succesul?
Anii ’90 aduceau schimbări de scenă inimaginabile. Mulți s-au speriat, s-au retras în expectativă şi au rămas acolo, înghețați. Noi, la Biblioteca Municipală, am reacționat intuitiv și corect. Nu toți ar fi rezistat efortului – spun abia acum, la depărtare de peste trei decenii –, atunci am considerat că e datoria noastră și dreptul nostru la renaștere națională. Norocul îi favorizează pe cei curajoși. Noi am fost! Era o perioadă de renaștere națională euforică. Cine se gândea la salarii? Proiectul transformator a fost realizat în doar câțiva ani, în care au fost deschise nouă biblioteci cu ctitori-parteneri din România: București, Focșani, Cluj, Târgoviște, Alba Iulia, Târgu Mureș, Bistrița-Năsăud, Baia Mare, Constanța. Bibliotecile județene au adus pentru aceste biblioteci din rețeaua BM peste 600 de mii de exemplare de carte în limba română. Aceasta a şi determinat formarea rândurilor prelungi la biblioteci. Apoi era oferta de servicii care îi atrăgeau pe cititori. Biblioteca noastră era singura care răspundea noilor necesități ale chișinăuienilor. Scriitoarea Claudia Partole scria peste ani despre deschiderea Bibliotecii „Transilvania” (1991), prima din salba, cum ziceți dvs. în preambul, a bibliotecilor care au avut o misiune nobilă, dar grea – de românizare a sistemului de biblioteci orășenești: „Dacă ar fi să revin la unele clipe memorabile ale vieții mele de după ’90, mi-ași dori să mai asist încă o dată la inaugurarea Bibliotecii „Transilvania”. Pentru mine Biblioteca „Transilvania” e un simbol al demnității, dar și al unui vis împlinit…” Contribuții enorme la acest proces a adus Traian Brad (directorul Bibliotecii Județene „Octavian Goga”, Cluj). Niciodată nu va fi prea mult să-l amintim pe Traian. Fiind și președintele ABRM, a convins și alte biblioteci județene să se alăture acestui proiect, precum a contribuit Onisifor Ghibu în perioada interbelică după Marea Unire cu România. L-au urmat Dimitrie Poptămaș (Biblioteca „Târgu Mureș”), Dumitru Constantin Zamfir(Biblioteca „Ovidius”), Teodor Ardelean (Biblioteca „Maramureș”), Gheorghe Buluță și Florin Rotaru (Biblioteca „Onisifor Ghibu”), Olimpia Pop (Biblioteca „Liviu Rebreanu”), Victor Petrescu (Biblioteca „Târgoviște”), Teodora Fîntînaru (Biblioteca „Ștefan cel Mare”).Nu au rămas pe dinafara viziunii și valorilor mele nici etniile conlocuitoare. Am deschis cinci biblioteci pentru chișinăuienii de etnie rusă, ukraineană, găgăuză, poloneză şi bulgară, ajunse în timp biblioteci de excelență. Le-am deschis înainte de decretul președintelui Voronin despre drepturile etniilor.
Aniversările oferă posibilitatea de a face şi un bilanţ al activităţii. Dumneavoastră ce aţi dori să scoateţi în prim-plan în acest sens?
Am format o echipă competentă, creativă şi împreună am descoperit istoria adevărată a bibliotecii noastre, corectând-o pe cea impusă de ideologii regimului sovietic. Am celebrat împreună prima ei aniversare adevărată. O celebram la fiecare cinci ani, de parcă era aniversarea unei regine. Era! Biblioteca Municipală este o entitate vie! Am elaborat brandul BM, care ne-a ajutat să creăm o imagine de bibliotecă novatoare, am dezvoltat relații frumoase la nivel de comunitate chișinăuiană, obținând sprijinul și recunoașterea aportului BM la culturalizarea și educarea acesteia. I-am asigurat un statut științific, am creat o revistă de specialitate și cultură, care douăzeci de ani face imagine și coagulează echipa BM. Am scris manualele de care bibliotecarii noștri și întregul SNB aveau nevoie; am elaborat metodologii și o strategie care a orientat-o spre o lume nouă, digitală. Am ținut biblioteca în trend, familiarizând echipa cu concepte noi, direcţionând-o spre o cultură a serviciilor, o cultură a îmbrățișării utilizatorului (abordare respectuoasă) și o cultură a împărtășirii, oferindu-mă ca model.
Un semn distinctiv de apreciere a unei persoane sau a unei instituţii sunt unicatele, ele dau culoare şi greutate în cadrul competitivităţii. Ce ne puteţi spune la acest capitol?
Am fost unici (și primii) în multe privințe, unici în abordarea activității, rezolvării problemelor, celebrării succeselor, schimbării și transformării structurale și atitudinale. Unicitatea, ineditul, creativitatea și inovația continuă ne-a poziționat în fruntea SNB. Steagul de novator stă sus arborat până acum și nu ne gândim că va coborî vreodată.
Centrul de Excelelenţă, lansat în anul 2014, oferă posibilitatea de perfecţionare a cunoştinţelor de profil nu doar pentru angajaţii din cadrul sistemului municipal, dar şi naţional. Aş putea spune că Biblioteca Municipală este o adevărată şcoală, de mare folos acum, când Universitatea de Stat nu mai pregăteşte bibliotecari…
De vreme ce lumea este tot mai interconectată și mediul profesional devine tot mai complex, tot mai dinamic, munca trebuie să devină mai plină de învățare. Biblioteca care excelează cu adevărat descoperă cum să capteze angajamentul oamenilor și cum să stimuleze capacitatea de a învăța la toate nivelele sale – de la director general la bibliotecarii din prima linie de relație cu utilizatorul. Ne-am declarat Biblioteca (instituția) care învață. Înțelesul de bază a expresiei Biblioteca care învață se referă la biblioteca care își extinde continuu capacitatea de a-și crea propriul viitor.
Anul acesta este un prilej de aniversare rotundă, iar pentru revista de biblioteconomie și știință a informării BiblioPolis – două decenii de activitate. Cât de mult s-ar fi bucurat regretatul redactor-şef Vlad Pohilă? Aflasem dintr-o discuţie cu el că se gândea la editarea unui număr special…
Fiecare aniversare a BM avea un număr de revistă dedicat și de fiecare dată Vlad gândea cum să fie mai interesant, cum să-i arate imaginea de bibliotecă măreață… Revista BiblioPolis a fost fondată din necesitate și din înțelegerea că o instituție care nu are un spațiu public unde se întâlnesc problemele, realizările, inovațiile în abordări diferite și discuții/dezbateri profesionale nu își poate clădi nici o imagine comunitară, nici una profesională, dar nici nu-și poate constitui o cultură instituțională. Revista noastră a devenit foarte repede un veritabil spațiu public instituțional cu ramificații în spațiul public național. BiblioPolis se tipărea în 500 de exemplare, atragând la colaborare bibliotecari din toate tipurile de biblioteci, se evidenţia prin conținut de calitate pliat pe necesitățile lor de formare continuă. Revista le-a fost dragă cititorilor și autorilor care publicau, era copilul frumos al BM, cum l-a numit colaboratoarea Ludmila Bulat, scriitoare, publicistă, autoare de materiale. Vorbeam cu el despre aniversarea a 20-a a revistei, ne sfătuiam cum să o celebrăm. Propunea o sărbătoare cu autorii și cititorii revistei, eu m-am angajat să fac volumul doi de bibliografie (prima a fost 2002-2011). Lansarea e în cadrul aniversării curente, dar fără Vlad.
Să vorbim şi despre alte ediţii. Bibliografiile au crescut nu numai în volum, dar şi în consistenţă. Deseori protagoniştii participă, şi ei, activ la pregătirea şi elaborarea lor, astfel că acestea au evoluat în formulă nouă, de la bibliografii simple la biobibliografii şi monografii bibliografice, iar cuprinsul lor de la zeci de pagini a ajuns la sute, devenind chiar monumentale. De exemplu, în cazul volumului dedicat lui Nicolae Dabija, care, cu regret, a trecut în lumea celor drepţi şi nu a apucat să-l vadă între coperţi, deşi a colaborat intens cu întreaga echipă de la Literatura şi arta întru finalizarea lui… Să ştiţi că mi-aş dori şi eu o monografie bibliografică, am început să adun o parte din materiale…
Volumele bibliografice sunt cărțile noastre de vizită. Ne-au adus notorietate, premii locale, naționale și internaționale. Dar în spatele lor e un efort de cercetare imens, implicarea unui număr mare de bibliotecari cercetători. Ai dreptate, doamnă Raia Rogac, colaboram cu personalitățile pe care le bibliografiam. Câte aprecieri a avut Biblioteca de la eroii bibliografiilor, mulțumiți peste măsură. Noi am adunat o imensă experiență de conlucrare cu protagoniștii, care au devenit povești… Toți erau interesați de calitatea produsului, doar era capsula lor de memorie cu tot ce reprezentau ei. Nicolae Dabija era un bun prieten al BM, publica în revista BiblioPolis, era prezent la majoritatea evenimentelor, a fost ambasadorul nostru în „Anul Imaginii”, în proiectul „Biblioteca contează”. În 2021 a fost ambasadorul campaniei „Ia un card inteligent” la BM „B.P. Hasdeu”. Venea conștiincios lalaborator, așa numeam întâlnirile noastre de precizări, discuții asupra bibliografiei (el, Claudia Tricolici și eu), dese, aproape săptămânale, ne și fotografiam pentru a imortaliza procesul elaborării și colaborării. O precizare: Nicolae Dabija a văzut monografia bibliografică. I-am telefonat că lucrarea a ajuns la Bibliotecă, să vină să-și i-a câteva volume… Se pregătea de lansare, dar din cauza pandemiei aceasta se tot amâna. În curând vom publica un volum ce repertoriază cronologic lucrările bibliografice de toate tipurile și categoriile de publicații apărute sub brandul BM – Bibliografie de bibliografii –, un nou tip de bibliografie pe care BM îl experimentează prin această lucrare. BM a editat peste 500 de titluri de carte, dintre care peste 200 de bibliografii, biobibliografii, monografii bibliografice. În acest an, la aniversare, vor apărea încă opt lucrări bibliografice. Referitor la dorinţa exprimată, meritați, doamnă Rogac, o monografie bibliografică pentru cât ați făcut în calitate de cronicar de onoare al BM, înveșnicindu-i memoria instituțională. Doamnă Lidia, ce v-aţi dori să se perpetueze în sistemul BM?
Dacă e să ne referim la Bibliotecă, am implementat în acești aproape cincizeci de ani foarte multe proiecte de lectură comunitară. Unele durau un an, doi, altele mai mult (diversitatea era încurajată), dar cel mai longeviv este „Chișinăul citește” – 19 ani. Al doilea proiect de lectură comunitară este „Citim Eminescu”, care, iată, se desfășoară de nouă ani.
Şi să încheiem cu o urare…
Ce aș putea ura Bibliotecii mele? Doresc să rămână în continuare cu stindardul întâietății, profund ancorată în comunitate, să-și respecte promisiunea că va livra servicii de excelență, să se menţină la nivel de model novator și motor al schimbării pentru SNB. Să fie biblioteca preferată a chișinăuienilor! La Mulți Ani prodigioși, Biblioteca Hasdeu! Biblioteca mea, cu care mă mândresc!
Amin!
