Într‑o lume marcată de controverse, pandemii, război, urbanizare și digitalizare, artiști precum Ruslan Roșca aduc în prim‑plan aspectele obscure ale existenței umane, atât universale, cât și specifice modernității. Seria de gravuri intitulată Pandemoniu explorează realitatea urbană prin prisma subconștientului colectiv, iar titlul Bestiar urban reflectă o lume populată de creaturi și simboluri inspirate din fobii și fragilități interioare. Atmosfera întruchipează anxietatea, misterul și dinamica unui univers care transcende cotidianul și ne invită să reflectăm asupra condiției umane într‑un context postumanist.
Prin termenul „pandemoniu”, artistul evocă o alegorie ce sugerează o colecție de ființe mitologice și simboluri distorsionate, trăind într‑un oraș ce transcende granițele imaginației. Asemănător palatului demonilor din Paradisul pierdut al lui John Milton, orașul devine un loc al fricilor și neliniștilor interioare, unde realitatea și subconștientul se contopesc. Această viziune invită privitorul să exploreze atât lumea exterioară – orașul tangibil –, cât și lumea interioară, un spațiu al umbrelor și introspecției.
Bestiarul urban nu este doar o colecție de imagini fantastice, ci o oglindire a fricilor și dorințelor umane, o proiectare a haosului interior într‑un mediu adesea opresiv. Fiecare ființă devine o metaforă, un simbol al contrastelor ce definesc viața urbană. De exemplu, cioara, un motiv recurent în lucrările lui Roșca, reprezintă o dualitate: pe de o parte, este un simbol al fragilității condiției umane, iar pe de altă parte, o invitație la confruntarea propriilor temeri. Această pasăre, asociată adesea cu moartea sau răul iminent, devine în viziunea artistului un mesager al introspecției, inteligenței și devoratorului.
Clădirile din seria Pandemoniu reflectă dualitatea existenței umane – contrastul dintre exterior și interior, spațiul public și cel personal. Fiecare crăpătură sau detaliu arhitectural poartă povestea fragilității și rezistenței unei lumi într‑o continuă transformare. Structurile din sticlă, beton și metal devin simboluri ale interferenței umane în peisajul citadin, reprezentând tensiunea dintre om și mediul său.
Pentru Roșca, orașul nu este doar un spațiu al conflictelor exterioare, ci și un loc al introspecției profunde. Pandemoniul citadin simbolizează haosul interior al fiecărui individ. Lucrări precum Aripă într‑un vânt și Spirala echilibrului etern sunt meditații vizuale asupra efemerității echilibrului existențial. Acest echilibru este precar și efemer, o clipă de liniște în mijlocul unui univers imprevizibil.
Titluri precum Noaptea în Muzeul Național de Artă al Moldovei sau Romeo și Julieta reinterpretează teme clasice într‑un cadru urban contemporan. Ele aduc în prim‑plan teme universale – iubirea, moartea, sacrificiul – într‑un peisaj citadin unde contrastul dintre lumină și umbră capătă noi valențe. Prin această abordare, Ruslan Roșca creează o punte între tradiție și modernitate, între miturile vechi și realitățile contemporane.
Limbajul vizual al artistului dezvăluie o fascinație pentru detalii, ritmuri halucinante și contraste puternice între alb, negru și gri. Formele evocă peisajele utopice ale lui Giovanni Battista Piranesi, întruchipând o monumentalitate ce subordonează detaliul într‑un ansamblu dinamic. În concluzie, seria Pandemoniu a lui Ruslan Roșca reprezintă mai mult decât o explorare vizuală a realității urbane. Este o invitație la introspecție, la descifrarea simbolurilor și fobiilor ce definesc modernitatea. În acest „bestiar urban”, ființele mitice și simbolice devin oglinzi ale condiției umane, oferind privitorului o ocazie rară de a reflecta asupra complexității lumii în care trăim.
