3ml de Konfidor a apărut în contextul în care tot mai mulți debutanți alegeau calea minimalismului cuminte, a corporalității, a autenticismului biografist, iar fracturiștii scoteau cărți din ce în ce mai așezate.
Unul dintre debuturile originale, curajoase, care a alcătuit o notă distinctă în spațiul literar românesc a fost cel al lui Ion Buzu, autor „școlit” la Atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviță”, condus de Dumitru Crudu și la Cenaclul Republica, condus de Moni Stănilă. Acesta reia abordarea teribilistă a poeziei douămiiste și continuă, prin caricaturizare, pactul autenticist-biografic, anunțând estetica unui cpost-ruralism” basa.
Debutul lui Ion Buzu e unul eclectic, narativ, cu personaje, dialoguri și, mai ales, cu un protagonist cu un umor implacabil și imprevizibil. Miza poemelor e ordonarea identității în povești pline de tensiune: „un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește/ făcându-se tot mai mare/ ca în final să izbească cu putere” (p. 39). Se evită patetismul, metaforicul, lacrimogenul. Scopul poemelor este scoaterea în evidență a scâbrosului, a caracterului umilitor al existenței, stilul și tema poemelor ne amintește de proza americană de tip „dirty realism” (realismul murdar), a cărui modele au fost Charles Bukowski și John Fante. De altfel, Ion Buzu își declară explicit maeștrii în poeme: „bukowski/ sau artaud sau heminguay sau celine” (p. 27), declarații cărora li se adaugă intertexte cu Chuck Palahniuk („Rant Casey purta mereu cămăși cu mâneci lungi” (p. 35)) ș.a.
Ion Buzu își propune să reconstruiască aceste modele literare în contextul vieții în Republica Moldova, în contextul navetei oraș-sat, a ciocnirii a două lumi: lumea tehnologicului și lumea rurală („vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,/ nimeni din cei prezenți nu am mai văzut așa ceva -/ un tractor care să planteze cartofi,/ ne apropiem cu frică de el” (p.11)), a realității și mitului. De altfel, autorul vede în aceste modele literare „salvarea” lucidității, prin catharsisul comic. În exprimarea admirației pentru acești maeștri pe care îi amintim mai sus, imitându-i uneori exagerat, autorul adoptă uneori o seriozitate improprie, care dăunează poemelor: „Îmi amintesc de Bukowski cum stătea într-un bar/ de la 6 a.m. până la 2 a.m., timp de 5 ani/ […] Intru și eu așa într-un bar și/ beau 2 beri așteptând să se ia la bătaie niște tipi […]” (p. 33).
Bogdan Alexandru Stănescu îl numește pe Ion Buzu „Un poet metafizic al excrementului”, insistența pe partea scabroasă („vezica și mațele și-au făcut simțită dictatura” (p. 33)), e parte din farsa pe care o joacă Ion Buzu cititorilor obișnuiți cu literatura elevată, dar și celor cu expectativa cotidianului (mai) cuminte. Poemele din 3ml de Konfidor sunt mici autoficțiuni care își reciclează biografemele (R. Barthes), în vederea caricaturizării existenței, a tragicului existențial mai bine zis, încercând o de(/re-)construcție a douămiismului și fracturismului.
Una dintre metodele de abordare a absurdului existențial este și remitizarea. Omul care muncește, fie la un serviciu, fie în câmp, este ridiculizat de „zei”. Mitul lui Sisif este frecvent abordat, tema muncii fiind printre preocupările centrale ale cărții: „Lotul de pământ pe care îl muncesc e înconjurat cu sârmă ghimpată/ e terenul meu de antrenament timp de zece ani” (p. 13) sau „Zilnic mărșăluiesc spre un job cu un dolar pe oră” (p. 54).
Poetului îi plac exagerările, care, uneori, duc la versuri de un teribilism forțat: „o apuc pe la 3
a.m. pe un frig/ cumplit/ spre lac pentru a mă arunca în el/ și-l găsesc înghețat” (p. 29). Eul liric pozează: „Vocea acestor poezii aparține câteodată unui „terminat“, unui om sfârșit, care însă se trezește din reveriile suicidare pentru a mai juca câte o farsă auditoriului, un real trickster.” (Bogdan Alexandru-Stănescu). Totuși, în alte poeme, autorul reușește, prin construcția riguroasă (spre exemplu, poemul „Reflexe bine antrenate”), să ne convingă.
Autorul mizează mereu pe efectul de șoc, pe insolit, el nu vrea să le confirme niște presupuneri unor cititori comozi și pasivi, ci să perturbe așteptările și să provoace cititorii să participe la actul scriptural revelatoriu.
Noutatea cărții 3ml de Konfidor constă, mai ales, în readucerea „poveștii”, a narațiunii (cu scenariu, subiect, deznodământ), în poem, a imaginarului (și exagerărilor) narative, care trec dincolo de zona cotidianului atât de explorată în poezia actuală.
