Credeți că e posibil să rezistăm războiului, agresiunii, fascismului, totalitarismului prin artă? În ce măsură ea ne ajută să supraviețuim și care, de fapt, îi este menirea?
Iulian Ciocan, scriitor, eseist
Să vă pun și eu o întrebare. Dar a oprit arta invadarea Ucrainei de către Rusia? Nu, arta a fost neputincioasă. Și vedem câți artiști ruși, altădată respectați și promovați cu surle în Occident, au luat acum apă‑n gură. Tac și se uită cum rachetele rusești distrug orașele ucrainene. Da, arta e importantă, deoarece îi poate umaniza pe mulți indivizi. Din păcate, la putere ajung deseori oameni care își bagă piciorul în părerile artiștilor. Altminteri, arta chiar e necesară unui om lucid în aceste vremuri. Ea ne ajută să suportăm mai ușor vicisitudinile vieții. Nu știu dacă îl mai poate ajuta pe cel care și‑a pierdut familia într‑un bombardament, dar pe mulți oameni cu probleme mai puțin grave îi poate ajuta. Menirea artei e să ne spună ceva esențial despre eul profund al omului și să ne pună pe gânduri. Soluțiile trebuie căutate altundeva, firește.
Radu Ghilaș, actor, regizor
Primele lucruri care îmi vin în minte sunt cuvintele premierului britanic Winston Churchill. În cadrul ședinței Guvernului, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, i s‑a prezentat bugetul anului cu 0 (zero) lire sterline la Cultură. Când premierul i‑a întrebat de ce, funcționarii de la Finanțe i‑au răspuns că sunt în plin război și ar fi bine să reducă bugetul culturii pentru a aloca mai mulți bani Ministerului Apărării. „Și atunci pentru ce luptăm?!” a întrebat Churchill. Bineînțeles că da! Arta, și mă refer nu numai la teatru, este datoare să vorbească în primul rând vremurilor de astăzi. Noi trebuie să ne regăsim în artă, să ne încărcăm și să învățăm din greșelile noastre. Nu putem face asta decât prin artă sau prin faptul că trebuie să citim, să înțelegem și să nu comitem propriile greșeli. Putem rezista prin artă. Arta a dus și duce un permanent război cu totalitarismul, cu tot ce înseamnă rău, negativ. Însăși menirea artei e o luptă contra răului. Arta înseamnă emoție. E suficient să asculți o muzică ce te emoționează, care îți spune ceva, sau să citești o carte, să înceapă să‑ți meargă imaginația și te va face să înțelegi multe lucruri. Fiecare individ în parte își consumă momentele lui emoționale sau artistice. Menirea artei este de a prezenta lumii frumosul și a combate răul.
Ronin Terente, profesor de actorie, prezentator radio și TV, textier
E complicat de răspuns, pentru că dacă ar fi putut, nu s‑ar fi întâmplat. Au fost atâția artiști de‑a lungul timpului, atâtea genii, s‑a scris atâta literatură anti‑război, dar niciun conflict n‑a oprit până acum toată poezia lumii, toată arta lumii. Citisem undeva că în istoria omenirii au fost doar doi sau trei ani în care nu s‑au întâmplat războaie. Nu‑ți dă asta de gândit? Și au fost oameni care au vorbit despre pace, a fost Mahatma Gandhi, a fost Mandela, dar nu s‑au oprit nici problemele din Africa de Sud, nici cele din India. Asta mă face să cred că… puțin probabil. În altă ordine de idei, poezia nu poate opri glonțul, dar poate opri degetul care apasă pe trăgaci sau, cel puțin, poate să‑l facă pe om să se gândească la ce face. Poezia, probabil, nu poate să salveze un copil care moare de foame, dar ar putea să‑l facă pe cel care are posibilitatea să‑i dea o felie de pâine să se gândească la lucrul acesta. Recent am terminat de scris o lucrare mai amplă, unde mi‑am pus această întrebare. Filozofia mea e simplă: dacă nu poți face lumea mai bună, atunci n‑o face mai rea prin ceea ce faci tu – muzică, pictură… Eu consider că sunt două căi de a face lucrurile în lumea aceasta – spre lumină și spre întuneric. Eu aleg să fac spre lumină, pentru că e suficientă o lumânare să facă lumină într‑o cameră întunecoasă, într‑o grotă, în beznă, pe când un grăunte de întuneric nu poate înghiți toată lumina. Când a început războiul în Ucraina mi‑am pus întrebarea: ce fac eu, cu ce ajut eu? Atunci am început, oriunde am avut ocazia, să vorbesc de bine, gândindu‑mă că dacă voi sădi sămânța aceasta a gândului bun, s‑ar putea să prindă rădăcini și poate să ajungă la alți oameni. Am făcut și continui să fac lucrul acesta prin orice și mai ales prin poezie, iar acum vreau să trec la proză. Pentru mine arta e ca un panaceu, ca un tifon pe care‑l pun pe rană. Atunci când mi‑e trist, pun o piesă și pot să rezonez cu ea, sau revăd un film bun. Arta ne va ajuta să supraviețuim, pentru că ea ne poate oferi o pastilă, ingredientul activ al căreia ne va alina sufletele în momentele dificile. Menirea artei este să ne facă mai buni.
