Artistul Plastic la care dreapta și stânga au aceeași funcție –
de a picta tăceri
Andrei Negură este un Artist Plastic la care mâna dreaptă știe întotdeauna ce face mâna stângă și invers, și vreau să vă asigur pe toți că face minuni cu ambele. În anii de studii, dar ei au fost zece la rând, am văzut oameni talentați și mai puțin talentați, oameni cu har de la Dumnezeu, care au știut să-l valorifice, pictori care pictau cu stânga sau cu dreapta, Andrei Negură la fel de iscusit și fără a se deplasa dintr-o parte a pânzei în alta, cum o fac nouă sute nouăzeci și nouă dintr-o mie, la fel și umila mea ființă, rezolvând această problemă prin simpla mutare a pensulei sau a creionul dintr-o mână în alta. „Și ce-i aici deosebit” o să întrebe unii? Nimic, doar, deocamdată, Andrei Negură este singurul cu așa har pe care l-am întâlnit în viața mea, ba am mai și făcut împreună Școala Republicană de Arte Plastice, prin anii 1771-75, în numele lui I.E. Repin, astăzi Colegiul Alexandru Plămădeală, după care drumurile noastre s-au despărțit. Andrei și-a continuat studiile, ca și mine, la Moscova, doar că la altă instituție, pe urmă, s-a transferat cu studiile la Academia de Arte Vizuale din Ungaria, o instituție net superioară care la plimbat prin Artele Moderne de cea mai înaltă valoare.
El este, poate, unicul Artist Plastic primit în rândurile Uniunii Artiștilor Plastici fără a se reține ceva timp și în Secția de Tineret. Tot el devine și primul cel mai tânăr Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. După spatele lui Andrei Negură ești ca după zidul unei cetăți. El practică și pictura de șevalet și tapiseria, întrecându-se în ambele cu sine însuși, bucurând, de fiecare dată, ochiul ager al spectatorului sever cu noi creații care, de fiecare dată, îi ridică numele la cel mai înalt nivel în ierarhia Artiștilor pastici, ieșind după hotarele republicii, este și cel mai proaspăt deținător al distincției „Maestru în Artă”, recent, și câștigătorul Premiului de stat în Artele plastice. Este unul din cei mai talentați membri ai grupului de creație „Cinci din zece”, cu un palmares expozițional de invidiat, cu piese de pictură și tapiserie în colecții particulare și de stat. Andrei este un Artist desăvârșit, cunoscut și întrebat, care știe să ațâțe focul din ochii spectatorului select, dar și a celui care poate că a deschis ușa unui Muzeu sau a unei Galerii pentru prima dată. Pânzele prin care Andrei Negură și-a plimbat pensula sunt pline de imprevizibil, de culoare, noi tehnici și de imperativul timpului. Andrei este un virtuos iar pensula e ca și bagheta fermecată în mâinile dirijorului. Prezintă mare interes pânzele în serie care dau răspuns la aceeași temă, dar cu schimbarea tonalității și a unghiului de vedere, de fiecare dată, deplasat de parcă ar alerga ca cineva să încerce să-l ajungă. Mutat cu traiul în Brașov, România, unde are un mic atelier de creație, el face naveta la Chișinău, de la un atelier la altul, unde muncește în sudoarea frunții fiind la al nu mai știu câtulea număr al Expoziției personale. La vernisaje, adună public de toate vârstele. El lasă în fiecare pânză ceva nespus până la urmă, pe seama celor care încearcă să-i citească printre rânduri. Aceste rânduri nu-s altceva decât un labirint cu aceeași ușă de intrare și ieșire, intră cine vrea și iese cine-și poate permite o rătăcire.
A rătăci cu folos e un dar de la Dumnezeu, a găsi ieșirea e un efort personal și să știi să te bucuri e o artă aparte scrisă pentru a o asculta cu ochii și analiza cu simțul. Andrei întinde capcane pentru a te reține în fața creațiilor sale cât mai mult timp și doar nimerind în ele înțelegi cu ce respiră artistul, câte ore doarme și de la ce sângele îi fierbe în vene și curge în direcție inversă celei despre care se studiază la facultatea de medicină. Creațiile lui Andrei Negură sunt terapeutice, ele te atrag cu puterea lor magică pentru ați masa sufletul cu mâinile pline de alb și negru, verde crud și albastru de Voroneț, galbenul soarelui și arama umerilor copți la soare. Paleta e mult mai largă și ea are muzicalitate de genul strunelor întinse la net, gata oricând să se rupă, e plină de noduri care fac să te doară plăcut fiecare centimetru pătrat de pânză trecută prin mâinile artistului. În piesele de ultimă oră, Andrei Negură apare ca un magician care merge cu picioarele goale când pe lamă de cuțit, când pe cărbunii încinși și este mai fericit ca mulți alții. E o stare în care își petrece restul vieții, iar mie nu-mi rămâne nimic altceva decât să-i urez să rămână așa și numai așa, atâta timp cât mai poate ține în mâini o pensulă și mai poate împleti vise dintr-un caier de lână de care și moliile se tem. Inspirație, transpirație, sănătate și multă creație, Maestre!
