Cu fiecare ediție a taberei de literatură „Leonard Tuchilatu”, dedicată membrilor atelierului „Vlad Ioviță”, simt cum crește armonios prietenia dintre poeți. Recunoaștem asta sau nu, dar suntem ființe sociale, nu putem exista individual, avem nevoie unii de alții, apartenența la un grup este o nevoie firească a fiecărui individ. Iar pentru mine este o mare bucurie să fiu parte a grupului care se adună, sâmbătă de sâmbătă, la Biblioteca „B.P. Hasdeu” pentru a discuta despre cărți și a scrie poezie, sub îndrumarea scriitorului Dumitru Crudu. Să fiu parte a grupului care se adună și în tabăra „Leonard Tuchilatu” și să contribui și la organizarea acestei tabere. Tabără organizată cu sprijinul Institutului Cultural Român la Chișinău. Ediția din acest an a însemnat pentru mine conștientizarea forței prieteniei noastre, a forței unui grup unit în jurul acelorași idei, valori. A mai însemnat multă emoție. În 2024 am
plâns cum n-am plâns la alte ediții și eu, și ceilalți colegi, inclusiv mentorii noștri – Șerban Axinte și Dumitru Crudu. Iar asta vorbește despre calitatea textelor citite, despre gradul de sensibilitate pe care îl poartă fiecare. S-a plâns mai ales când a fost citit textul Tatianei Grosu, dedicat lui Alexandru Constantin Popescu. Am plâns la lectura din proza Sorinei Rîndașu, care are multe elemente autobiografice. Iar acest plâns mi-a adus, ulterior, o stare de bine, de echilibru. Am și râs mult. Ne-am distrat pe cinste când Șerban Axinte a improvizat un minispectacol – Trei scriitori la Paris. Emoții intense am trăit cu toții și la aniversarea lui Șerban Axinte. Iar marea realizare a mea din cadrul acestei tabere este scrierea monodramei Tu cum ai făcut-o, Alexandru? și-am înțeles că mi-aș dori să mă apropii și mai mult de acest gen literar. Abia aștept vara anului 2025, pentru a vedea ce relevații îmi va aduce
