36 de clipe oprite în loc de Ștefan Susai

În data de 18.08.2022, la 11.00, în incinta Bibliotecii Publice Raionale „Dimitrie Cantemir” s-a produs un eveniment de mult așteptat de ungheneni, o expoziție de fotografii, 36 la număr, a Maestrului Ștefan Susai. O expoziție care a turnat mai multă culoare în viața culturală a urbei. Dacă pictura o poți admira de la distanță, sculptura o poți înconjura și pipăi din toate părțile, iar prin arhitectură chiar și rătăci ore în șir, atunci fotografia, pentru mine, este puterea a cincea, care, cu ajutorul camerei de luat vederi și al ochiului bine pus, poate imortaliza tot ce ne înconjoară, poate arhiva și trece în istorie clipa în toate aspectele ei vizuale. Cu camera de luat vederi ai posibilități nelimitate de a opri în loc și pentru totdeauna o filă din viața uni om, dar și a întregii națiuni, poți înveșnici un peisaj, un zâmbet pe fața unui copil sau o lacrimă care șerpuiește pe obraz și ceea ce nu-i în stare palma o face camera de luat vederi: o poate opri de unde izvorăște, urmări pe tot traseul până în țărâna de sub picioare, unde-și găsește pat și liniște. Fotografia lui Ștefan Susai este parfumată cu arome de anotimp care se îmbibă, intrând în pori, în sânge, carne și oase, ca de acolo să doară plăcut și nostalgic. De la una miroase a brazdă, de la alta a fân proaspăt cosit, de la una a cuib de rândunică, de la alta a pelin și de la toate a Ștefan Susai, omul care

nu jelește picioarele și totdeauna are rezervorul plin cu benzină pentru a se deplasa acolo unde îl mână inima. Ochii lui știu să aleagă, știu să culeagă, știu ce ne lipsește fiecăruia dintre noi, mai ales celor plecați peste hotare în căutarea unui trai mai decent. Le lipsește cuibul părintesc, sătucul unde au alergat desculți prin colbul ce era până mai sus de glezne, grădinile de unde au furat cireșe fiind copii, nucul sau cireșul amar sub care au aflat gustul primului sărut. Toate aceste lipsuri le poate compensa fotografia lui Ștefan, ele pică balsam pe rănile care dor de la primul scârțâit de poartă, lătratul cânelui, cântatul cocoșilor și sunetul tălăngii de care generația mai tânără nici nu are închipuire ce emoții trezește.

Dacă acolo unde activezi îți lași și o părticică din inima ta, Ștefan Susai, în aceste 36 de cadre, am impresia că și-a lăsat-o pe toată. În afară de ochi, gust rafinat și perceperea unor reguli de compoziție, cadrare, alegerea punctului sau a unghiului de vedere, mai are și intuiția când să declanșeze butonul, o înțelegere perfectă între cameră și cel care o mânuiește. Ștefan Susai este un turist al dealurilor și vâlcelelor, indiferent de timpul de afară, un Figaro care acum e aici, acum e în altă parte, între Răsărit și Apus, între amurg și deșteptare, acolo unde culoarea mustește, unde o mână nevăzută o

împrăștie și alta îi dă o ordine în care se descurcă acei puțini, acei nebuni în sensul bun al cuvântului, simt, văd și trăiesc aceste momente altfel decât semenii lor. Ei văd ceea ce pentru omul obișnuit nu însemnă nimic. Faci un pic de școală, un pic de teorie, ai o cameră de clasa întâi, dar n-ai principalul… talentul de a vedea, a selecta și a apăsa pe buton cu respirația oprită pe câteva fracțiuni de secundă. Fotografia păstrează memoria vie, o aduce pe farfurie generației care vine din urmă, o plimbă pe poteci necunoscute, cărări cu urme de la picioarele goale în care cerul și-a vărsat lacrimile și în această oglindă îți poți vedea strămoșii, cetățile apărate de voievozi, crâmpeie din luptă și un țăran care împarte o pâine la mai multe

guri. Fotografia ține memoria trează și e cartea de vizită a celor mai frumoase localități adunate în albume, antologii de fotografie colorată și clar obscur. Sunt fotografii la preț de automobile de lux, sunt fotografii de patrimoniu și sunt fotografii de suflet.

În aceste 36 la număr, de parcă s-au adunat trei ani a câte 12 luni într-un buchet, o să găsiți de toate, în unele o să vă regăsiți, în altele o să vă aduceți aminte, pe unele o să le comparați, despre unele o să scrieți. Colecția e pentru toate vârstele și pentru toate gusturile.

Viața-i scurtă, dar a naibii de frumoasă, trăiți-o alături de Maestrul Ștefan Susai, alături de creațiile sale!

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

pe strada olha kobylyanska din cer-

năuți măturătorul de bronz cu trandafiride bronz scutură de ani caldarâmul reînvie în piatră urmele lui eminescu calcpe ele trandafirii se-nroșesc se agață cughimpii de

Noutăți
Marcela Benea

Luptător

Știu despre mine că nu-mi aparțin.Brațele-mi nu îmbrățișează –am doar două mâini purtătoare de armă,instruite cum să omoare. Picioarele-mi sunt mereu în alertă,obosite, sunt în

Noutăți
Romeo Aurelian Ilie

Țipete cu tocuri cui

Nadejda Ivanov (născută în 1988) este doctor în filologie, cercetător știinţific la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al USM, redactor-șef al revistei „Limbă,

Noutăți
Nicolae Popa

Călătorie spre Frasinul Gigant

(fragment) Deasupra unei râpi prăpăstioase crește un cireș sălbatic mult mai înalt decât copacii păduricii din jur. Iar în vârful cireșului tronează un cuibar clădit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *