E ceva timp de când am încetat
să mai săpăm adânc,
doar câteva degete mai în jos;
arăm pământul fără să-l răsturnăm,
așa nu va fi răvășit totul într-o
singură generație.
Deci, haideți să punem bazele
culturilor noastre:
facem semnul crucii și semănăm,
împrăștiem semințe de aici până dincolo,
așa cum fac toți,
cum se face oriunde.
E ceva timp de când am încetat
să mai săpăm adânc
în acest câmp incert al nostru-al vostru,
pentru că poate răsări din senin
orice tip de deșeu:
oase umane, capete de cai,
mine neexplodate,
o unealtă de luptă, un pilon ce
marca hotarul
între partea noastră și-a voastră…
Noi nu mergem mai departe de
vederea ochilor noștri,
nu măsurăm cu pasul, nu putem
spune cât e,
când tot pământul ni s-a lipit de tălpi
și ne împiedică să mișcăm picioarele.
(Traducere din italiană de Eugenia Bulat, după revista „La macchina sognante”)
Interviu cu Ala Koroleva, refugiată din Ucraina, realizat de Victoria Akimova-Crudu
Victoria Akimova‑Crudu
