Dragule, bineînțeles
că te poți culca pe burtă să lingi zăpada,
că‐ți poți băga picioarele‐n noroi
să te tăvălești în el,
să‐ți ții mâinile sub jetul de apă caldă
de la chiuvetă cât vrei,
poți mânca oricât de multă pastă de dinți.
Bineînțeles că poți
fugi dintr‐un colț în altul,
lovește în podea cât te țin picioarele,
vom veni cu toții după tine
să te‐ntrebăm
ce vrei, ce te‐a deranjat?
câtă iubire mai încape
în depozitul tău de iubire?
al cui e rândul să cadă
în vraja împărăției tale de lacrimi?
Te rog să mă lași doar să simt
că au existat 3 ani,
apoi 7, apoi 11, că
ieri a existat, iar eu
am ales să neg
că nimic nu se schimbă.
***
Timp de zeci de balonașe de muci spărgându‐se
stai liniștit.
Piureul tău de fructe curgând peste stresul meu
ca un tub întreg de fond de ten peste o față plină de riduri.
În tabloul cel mare al tuturor lucrurilor
tu rămâi la fel oricât ar trece timpul
chiar dacă arăți diferit
dar mâna ta nu va ști mâna care a condus‐o
ca să deprindă comenzile mâna ta
va inventa plăcerea
ca formă de rezistență.
El poartă aceeași cămașă de câteva zile
stă așezat pe un scrânciob în fața unui hotel și fumează.
Între mâinile lui o prăpastie cât distanța
dintre trădare și încredere.
***
mă întreba în mod repetat
întorcându‐și capul
în timp ce scrânciobul împins de mine
o îndepărta apropia îndepărta
iar părul ei blond flutura în aer
la înălțime ca un steag ars de soare
are you happy?
se îndepărta
ce mă întrebam eu era cât
de insistentă trebuia să fi fost
speranța cât
de întuneric trebuia să fi fost
să o iei drept îmbrățișare căldura
compostului cu care te învelești
de frica goliciunii
are you happy?
se apropia yes
I am yes
ca și cum m‐aș fi conformat
unui ordin.
