să nu rupi, lupule
Să nu rupi, lupule, din oaia bleagă
Căci carne din carnea ta vei mânca !
Behăitul lor din plămânii tăi răsare
Urletul tău excită mioarele
Mai ceva ca cornul răsucit de berbec
Nu vezi : din fiecare ospăţ sângeros
Atunci când dai iama în turmă
Tot mai hămesit ieşi?
Când rupi un gâtlej mai la îndemână
Ţi se deschid rănile vechi
Iar zdrenţele din carnea ta
Poartă amprenta colţilor tăi?
Atunci când ai rumegat din mielul acela
Nu ai simţit carne de lup printre măsele?
Atunci când ai adus cârlanul la vizuină
Să-ţi hrăneşti ţâncii
Nu te-ai întrebat unde ţi-a dispărut un pui?
UNDeva ninge
UN Deva ninge
nimic nu uneşte mai bine naţiunile decât
acea masӑ catifelatӑ şi apӑsӑtoare
albӑ, rece, monocromӑ
care acoperӑ istoria
toatӑ istoria
toate istoriile
toate semnele ei mute
tӑlmӑcite cumva neîndemânatic
în manuale
(sau cum e mai la îndemânӑ
la acest moment al istoriei)
ninge peste toate istoriile
pâna şi peste cele mai mӑrunte
precum penele alea din puiul Hannei
pe care le-a lӑsat motanul zӑnatic al Anei
chiar în locul unde a încercat sӑ-l prindӑ
şi poate cӑ l-ar fi mâncat de tot
dacӑ nu ar fi sӑrit cloşca aia nebunӑ a Hannei
şi nu l-ar fi ciupit pe motanul Anei
drept în ţeastӑ
pânӑ la urmӑ şi aceastӑ istorie
s-a terminat cu bine
şi acest conflict a fost înӑbuşit în faşӑ
s-a lӑsat doar cu o micӑ supӑrare pasagerӑ
între Hanna şi Ana
dar ninge peste tot
toate se acoperӑ cu o
masӑ catifelatӑ şi apӑsӑtoare
albӑ, rece, monocromӑ
şi casele mici cu rӑnile deschise
aşteptând un pansament de ceamur
şi castelele barosanilor
cu kitschul lor obscen
şi cetӑţile mutilate
de acei care nimeresc în istori
ninge prevestitor
iar Hanna a prevӑzut sӑ taie cocoşul
beteag de o aripӑ
pentru masa de Crӑciun
la care Ana va aduce o palincӑ
din aia din care bea doar ea şi bӑiatul
când vine de la Oakland
şi de la care va pleca cu oscioare
în şerveţel
pentru motanul ei drag
cu cicatrice în ţeastӑ…
şi în acea searӑ vor aprinde
focul în sobӑ
cu foi rupte dintr-un
vechi manual de istorie
amintindu-şi poveşti mai vechi
din vieţile lor
în care au fost de toate
dar care nu vor intra în istorie
şi nu vor ajunge mai departe de Deva
poate doar la Oakland
dacӑ nu le va uita bӑiatul
dar toate aceste istorii
nu mai conteazӑ
atunci când UNDeva ninge…
de-ar ninge!
numai de-ar ninge!
Dragă Winston
dragӑ Winston, am auzit cum ai trântit
uşa atunci când ai ieşit
afarӑ. a sӑrit tencuila şi se lasӑ
praful peste noi,
astmatici. e greu sӑ fii
vecin cu case mari,
dragӑ Winston. nu cӑ m-aş plânge şi vreau sӑ te
asigur cӑ nu vei gӑsi în altӑ parte mai mult
respect pentru excentricitӑţile
vieţii tale private decât în aceste rânduri, dar
praful… bucӑţile de
tencuialӑ cӑzute din
turnul tӑu multisecular ne-au mai
strivit vo doi, dar cu
morţii noi suntem deprinşi deja: nu existӑ
înmormântӑri mai
frumoase ca la noi, Winston. am cizelat
arta trecerii în nefiinţӑ pânӑ la
carnavalesc! numai cӑӑştia
vii, câţi au mai
rӑmas, nu mai reuşesc sӑşteargӑ
colbul care se aşterne peste
noi de fiecare datӑ când,
hârjonindu-vӑ, vӑ bateţi cu
pernele. ne sufocӑm, dragӑ Winston, şi dacӑ nu-ţi
cer prea mult, sӑ ne trimiţi compoziţia chimicӑ a
pulberii pe care-o inhalӑm: oare ce-o fi?
humӑ, microplastic, dust sau cenuşӑ
vulcanicӑ? sper sӑ nu-şi mai facӑ de cap
Eyjafjallajökull, cӑci tot noi ramânem
ţintuiţi la sol. trimiti-ne, dragӑ Winston, şi un
aspirator, cӑci nu mai dovedim cu cârpele…
umblӑm, dragӑ Winston, cu nişte
feţe care seamӑnӑ cu tabla de la
şcoalӑ, pe care elevul de servici a înşirat
creta cu zoaie în loc s-o şteargӑ…
Dragă Yukio
dragӑ Yukio, îţi scriu astӑzi pentru a-ţi cere un sfat,
o opinie de expert. cum e sӑ spui corect : hara-kiri sau seppuku ?
cineva mi-a zis cӑ ar exista o diferenţӑ de registru de limbaj…
apoi acel cineva m-a nӑucit cu o listӑ întreagӑ de suicide ritualice:
inseki jisatsu – gyokusaï – seppuku – jumonji-giri – shinjū – kobara – robuka – funshi – oibara – jigai…
ce dezmӑţ morbid pentur o ţarӑ cu tocmai 127 milioane de oameni!
alegere pentru toate gusturile şi situaţii ale vieţii:
boshi shinjū : atunci când se sinucid mama şi copiii
robuka : sinucidere pentru binele familiei
goï shinjū : atunci când copiii sunt de acord sӑ participe la sinuciderea familialӑ
muri shinjū : atunci când nu-s…
îţi scriu, dragӑ Yukio, cӑci îmi stӑ în faţӑ un tabel statistic
cu o piramidӑ demograficӑ stând într-o rânӑ
gata sӑ se rӑstoarne şi cifre absolute
identice cu anul 1915…
cam pe atunci îşi fӑcea seppuku generalul Nogi Maresuke,
la moartea împӑratului sӑu, care, cu doar câţiva ani mai devreme,
îi interzicea sӑ se taie din cauza cӑ au murit prea mulţi,
mult prea mulţi, credea generalul, în rӑzboiul cu Rusia…
mӑ uit, dragӑ Yukio, la cuţitele tocite de pe masa mea de bucӑtӑrie
şi înţeleg cӑ nu prea predispun spre a fi utilizate în scopuri nobile…
probabil deficitul de lame fine influenţeazӑ direct demografia.
probabil atunci când îşi varsӑ maţele câţiva generali,
mor cu câteva milioane mai puţin…
cicӑ la origini îşi fӑceau seppuku acei care refuzau sӑ execute ordine imorale.
oare de ce nu şi-a fӑcut seppuku, ori mӑcar hara-kiri, Vasili Mihailovici Blohin,
acel care a împuşcat cu mâna lui peste 20.000 de persoane?…
oare de ce nu şi-a fӑcut un jumonji-giri Josef Mengele,
„îngerul morţii” de la Auschwitz?…
m-am cam pierdut, dragӑ Yukio, printre atâţia morţi
şi nu mӑ descurc deloc cu atâtea definiţii savante:
Shoah, Holocaust, Teroare rosie, Holodomor, Foamete, Colectivizare, Genocid…
adiţionare impersonalӑ de milioane…
voiam sӑ te rog, dragӑ Yukio, sӑ ne trimiţi,
dacӑ gӑseşti pe undeva, vre-un manual de seppuku,
cӑci avem grave probleme la capitolul demografie…
mărţisor
Sânge pe zăpadă…
Oare fără sânge nu vine nicio primăvară?
S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre
Încât ar trebui să răsară doar iarbă roşie
Şi să înflorească merii în roşu
Şi să se coacă cireşe negre din flori roşii…
S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre
Dar – iată – ele nici gând să se topească
Ori nu a fost destul de fierbinte ?
S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre
Ah, acest proiect de împrimăvărare a siberiilor
Dar – iată – siberiile noastre îngheaţă din nou
Şi bat recorduri de temperaturi sub nivelul zero…
Am să-ti dau un marţişor astăzi
Şi am să ţi-l înfig cu un ac drept în inimă
Şi am să iau un ac mare, din acele cu care se cos sacii
Din acei saci în care se cos morţii
Din acei morţi despre care nu se ştie nimic
Şi am să-l înfig cu inimă, cât mai adânc, mai adânc
Să ţâşnească sânge peste zăpezile noastre
Să se topească odată! mama lor de zăpezi !
Oare fără sânge nu vine nicio primăvară ?
Nici una? cât de mică?…
Oare nicio primăvară?
Nicio primăvară?
N..io .rima..ra?
N…o .rima….?
N…. ….a….?
….. ….a….?
….. ………?
……………………………………………………………
