Zorba Grecul

Am citit Zorba Grecul, celebrul roman al lui Nikos Kazantzakis, pe o insulă din Grecia, pentru că şi acţiunea romanului publicat iniţial cu titlul Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas tot pe o insulă grecească are loc, în Creta. E un roman autobiografic, în tinereţe Nikos Kazantzakis chiar a deschis o mină de lignit, ajutat de bătrânul aventurier Alexis Zorbas, care „m-a învăţat să iubesc viaţa şi să nu mă tem de moarte”, spune scriitorul în prefaţă. Narator e un scriitor, un intelectual tobă de carte, iar Zorbas este tobă de „şcoala vieţii”, un bătrân puternic, înţelept şi excentric, care se exprimă prin fapte, pilde, sentimente şi nu în ultimul rând prin dans („De cele mai multe ori, eu nu vorbeam; ce să spună un „neîmpăcat” ca mine unui diavol împielițat ca el? Îl ascultam vorbindu-mi despre satul lui din Olimp, despre nămeţi, lupi, rebeli, Sfânta Sofia, lignit, piatră albă, femei, Dumnezeu, patrie şi moarte – şi deodată, când simţea că plesneşte şi vorbele nu-l mai încap, sărea în sus, pe pietrele colţuroase de pe ţărm, şi începea să danseze. Vânjos, cu trupul drept, osos, cu capul dat pe spate, cu ochi mari, rotunzi, ca de pasăre, dansa şi ţipa, lovea zdravăn nisipul şi-mi stropea faţa cu apă de mare”). După muncă, cei doi buni prieteni îşi fac de mâncare, beau şi-şi povestesc, dar scriitorul mai mult ascultă, pentru că Zorbas, pe lângă că are mereu ce povesti, ştie şi cum să-şi amintească, vorbele sale adesea fiind transmise prin pilde şi expresii concise şi puternice precum nişte zicători. Apoi, el chiar știe să se bucure de viață și de clipă, trăiește fiecare dimineață la intensitate maximă („Ce-o fi asta, stăpâne? exclamă uluit; pe cinstea mea, parcă văd lumea prima dată. Ce minune o fi şi asta, stăpâne, ce-i aia de se mişcă acolo în zare? Cum îi zice? Mare? Mare? Şi asta care poartă şorţ verde cu flori? Pământ? Ce meşter le-o fi făurit? Îţi jur, stăpâne, că le văd prima oară”). Relaţia lor de prietenie e ceva magic, iar din asta Nikos Kazantzakis reuşeşte să scoată un roman plin de viaţă, nu „doar” un personaj de neuitat. Zorba Grecul e o odă vieţii, o capodoperă, un roman nemuritor despre prietenie, iubire, viaţă, libertate (publicat în peste 100 de ţări, roman după care s-a făcut un film care a câştigat trei premii Oscar, cu Anthony Quinn în rolul principal).

Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul (Humanitas Fiction, trad.: Elena Lazăr)

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

pe strada olha kobylyanska din cer-

năuți măturătorul de bronz cu trandafiride bronz scutură de ani caldarâmul reînvie în piatră urmele lui eminescu calcpe ele trandafirii se-nroșesc se agață cughimpii de

Noutăți
Marcela Benea

Luptător

Știu despre mine că nu-mi aparțin.Brațele-mi nu îmbrățișează –am doar două mâini purtătoare de armă,instruite cum să omoare. Picioarele-mi sunt mereu în alertă,obosite, sunt în

Noutăți
Romeo Aurelian Ilie

Țipete cu tocuri cui

Nadejda Ivanov (născută în 1988) este doctor în filologie, cercetător știinţific la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al USM, redactor-șef al revistei „Limbă,

Noutăți
Nicolae Popa

Călătorie spre Frasinul Gigant

(fragment) Deasupra unei râpi prăpăstioase crește un cireș sălbatic mult mai înalt decât copacii păduricii din jur. Iar în vârful cireșului tronează un cuibar clădit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *