dorințe ascunse
„Un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic.”
(Mihai Ursachi)
un oligarh din Sankt-Petersburg
a comandat unei companii olandeze două corăbii de lemn, cu pânză. identice.
când au fost gata, a trimis câțiva muncitori la Amsterdam, să învețe cum să conducă
o corabie de lemn, cum să încarce tunurile și să împuște din ele.
când holdingul lui a împlinit 25 de ani, a organizat o petrecere pentru angajați pe malul mării. și după ce toți s-au
îmbătat,
a ordonat ca cele două corăbii să iasă în larg și să tragă unii în alții din tunuri.
de pe iahtul său de 100 de metri, oligarhul din Sankt-Petersburg se uita cum cele două vase de lemn se scufundau. și cu sticla de Hennessy la gură a zis:
„mâine, îi vând lui Usmanov
fabrica de cherestea din Arhanghelsk…”
[3 martie]
Война и мир*
„Dragii mei, v-a rămas numai o noapte în care puteți să faceți ce doriți sau ce n-ați mai făcut, o singură noapte, iar dimineața vor veni rușii.”
(Iulian Ciocan, Iar dimineața vor veni rușii)
azi dimineață, în fața blocului stăteau de vorbă două bătrânele rusoaice. una locuiește
în scara vecină, baba cu cățelul. pe cealaltă n-o cunosc.
vorbeau tare:
„Putin a zis că în Ucraina
totul decurge conform planului. nu avem pentru ce să ne temem. în curând, soldații ruși
ne vor elibera și pe noi.
am fost pe la magazin și uite ce ojă mi-am luat – roșie-roșie.
o să se potrivească de minune cu paltonul și bereta cea nouă. poți să te duci și tu, mai erau câteva. și nu-s deloc scumpe. dacă vrei, merg acum cu tine.
stai fără grijă, Lenocika**, ai să vezi! în curând,
ne vor elibera și pe noi…”
[5 martie]
zonă de securitate
nenea Mircea își scoate ochelarii,
își șterge ochii cu două degete și zice:
în ’92, primăvara***, se auzeau de aici împușcăturile și toți se temeau
ca nu cumva să vină tancurile încoace, că ce-i de la Nistru pân’ la Chișinău – o aruncătură de grenadă.
dar băieții noștri i-au oprit, numai că nici până azi, nimeni nu poate să-i fugărească pe soldații ruși din partea cealaltă…
atunci, țin minte, făceam mâncare
chiar aici, în curtea blocului, nu aveam gaz, nu găseai produse, țigări.
în magazine, toate rafturile erau pustii. când ieșeam pe afară sau ne duceam
prin oraș, nici nu încuiam ușa – n-aveam nimic ce să ne fure, și nici nu se băga nimeni.
acum, Putin iar a trimis soldați în Ucraina, și rușii fac prăpăd mare pe unde trec.
dacă vin și peste noi, îmi iau baba și ne ducem la fiică-mea, în Elveția.
încui casa și-am plecat, nici n-aș avea ce lua cu mine, decât niște lucruri care îmi amintesc de unii oameni și sărbătorile de altă dată…
ginerele mi-a spus de câteva ori să pun camere de supraveghere, sau să fac contract cu o firmă de pază.
da’ chiar și dacă se bagă cineva, ce-ar putea să-mi fure? cui îi trebuiesc vechiturile mele?…
[2 martie]
puterea exemplului
Maricica lui Șuiu a fost, la vremea ei, fată de treabă, apoi, nevastă respectată. dar i-a murit bărbatul de tânăr
și peste un timp, s-a recăsătorit cu Borea, bețivul și bătăușul satului.
și cu el a început și ea să bea zi de zi.
de când o știu, e mai mereu cu capul spart și cu vânătăi sub ochi, pe mâini și picioare. nu e zi de la Dumnezeu să nu ia bătaie
de la nebun. și nici nu mai poate fugi
ca înainte. a dormit în pod, prin păpușoaie, iar odată, era cât pe ce să ardă de vie în
casă.
ieri, s-a dus la o vecină. și ca s-o îmbuneze să-i mai dea un șip de vin alb pe datorie, a început să se plângă pe viață:
mare nenorocire, Steluță, ce-o să facem, dacă vine războiul peste noi?
cum să fug eu, că abia mai pot de picioare? Doamne păzește și apără!
femeia s-a dus în beci, i-a adus o cană de vin
și un măr palid & cu riduri.
vom trece cumva și peste asta, lele Maricică. da’ la câte ai avut de tras cu badea Borea, încă te mai temi de război?…
[8 martie]
galben & albastru
tătuca Vasile, fie-i țărâna ușoară,
de câte ori bea un pahar de vin, zicea:
„Dă Doamne ploaie, sănătate și pace!”
mă întrebam de multe ori:
oare alte cuvinte nu știe, numai atât vrea de la viață, pentru dânsul și pentru noi?
la 3 ani, el a rămas fără tată. iar în timpul foametei,
a plecat cu un prieten la Lvov. un însoțitor de vagon, care avea
patru copii acasă, i-a ținut și pe ei doi.
oamenii din Ucraina
fug acum din calea războiului, zilele acestea, un băiețel de 5 ani a trecut vama singur, plângând.
aseară, am fost pe la magazin
și i-am luat Danielei un gin tonic. mie mi-am turnat un pahar de votcă și am tăiat o feliuță de slănină,
iar înainte să beau, am zis:
„Dă Doamne, ploaie, sănătate și Pace!…”
[9 martie]
între Remarque și Hemingway
„însă ori de câte ori închidea ochii în soare simțea că nu-i decât o machetă găurită, prin care fluieră vântul.”
(Nicolae Popa, Macheta)
cât am fost la facultate, nu am făcut catedra militară.
pur și simplu, n-am vrut. trebuia să merg după ore,
să ne fugărească până seara un ofițer, care, când bea,
era câine turbat, iar treaz, făcea și mai al dracului.
lângă cămin, avea sediu o organizație pacifistă.
de câteva ori m-am dus să mă înscriu la ei, numai să
scap de cele câteva luni de pregătire militară, dar
n-am găsit pe nimeni și degeaba am bătut la ușa lor.
pe urmă, cei de la comisariat m-au lăsat în pace, deja
știau că-s student. iar când am împlinit 27 de ani,
mi-au expediat livretul militar prin poștă. de când am copii, sunt un pacifist
convins…
[7 martie]
răsturnare de situație
când eram singur, mergeam la părinți, aproape
în fiecare weekend.
de câțiva ani
n-am mai fost pe acasă, de ziua mamei sau a tatei, de Paști ori la Crăciun.
zilele de sâmbătă și duminică,
vacanțele, concediile sunt pentru cei doi copii ai mei.
în caz de o nenorocire, Doamne ferește,
la ei mă voi gândi. pe ei voi încerca să-i salvez.
la mine, atunci
se vor gândi mama și tata.
[4 martie]
rezerve umane
socrii ne-au trimis geantă și bani.
ai mei, au fost și ne-au adus și ei
de toate.
am mers cu tata la piață, la hypermarket –
să avem frigiderul, congelatorul și dulapurile pline. totul se scumpește și nu știi ce va fi mâine.
am luat lăptic praf
și scutece pentru cel mic, două cutii mari.
sper foarte mult
ca într-o zi sau noapte din viitorul apropiat
să nu rămână frigiderul, congelatorul și dulapurile pline,
iar în mijlocul casei, o cutie de scutece, începută.
[6 martie]
* Război și pace (rus)
** Diminutiv, de la Elena.
*** La 2 martie 1992, a început agresiunea militară rusă în Transnistria.
