Moni Stănilă, autoare a mai multor cărți de poezie și proză, a lansat anul trecut romanul „Țipă cât poți”, care, anul acesta, a fost propus în cadrul programului de lectură „Chișinăul citește” 2021, ediția XVIII-a, segmentul „Adolescenți”.
„Țipă cât poți” este un roman fascinant despre filosofia timpului și a existenței, un roman de tip jurnal cu note de umor și ironie, care prezintă confesiunile Unei Stanilovski, poetă și jurnalistă care trece printr-o criză existențială la 40 de ani. Romanul începe cu aruncarea patului vechi la gunoi, un început curajos care subliniază dorința de schimbare și evadare din cotidian. În cele din urmă, observăm neputința poetei de a renunța definitiv la lucrurile cu care s-a obișnuit. Ne atrage atenția frustrarea poetei în legătură cu destinul patului vechi aruncat la gunoi: „Mi-am aruncat patul vechi și am descoperit, cu ocazia asta, că nu sunt întreagă la cap. Acum câteva zile a aterizat la gunoi, unde boschetarii au venit și l-au făcut bucăți. M-am simțit oribil, de parcă aș fi aruncat la gunoi un câine viu”[p.5]. Această reacție este semnul frustrării și al neputinței de a gândi liber și de a iubi pe toată lumea.
Romanul prezintă dorința poetei de a evada din rutina zilei, aceasta recurgând la mutilarea intenționată (își fracturează un picior, pentru ca să obțină concediul mult visat). Acțiunea romanului are loc în pădurea din Praga (acolo aterizând avionul), pădurea fiind un simbol al rătăcirii, dar și al redobândirii ființei.
Poeta și criticul literar Simona Popescu, subliniază în postfața romanului că: „Una Stanilovski, poetă și jurnalistă în jur de 40 de ani (ca și Moni Stănilă, născută în 1978), se va multiplica, într-un scenariu aproape oniric, în câteva ipostaze, în Noua, Prima, Drei (cea mai tânără, de 17 ani), a Opta și, pe ultima pagină, Alta, ca într-un final deschis.” În roman întâlnim doar personaje feminine, (o încercare literară curajoasă, dar și riscantă), aceste personaje fiind niște proiecții salvatoare ale subconștientului Unei Stanilovski. Observăm, așadar, că într-un om se zbat mai multe euri, idee pe care care o împărtășește și Simona Popescu în postfața romanului, numind-o „o carte despre identitatea multiplă”.
Pe tot parcursul romanului, Una Stanilovski va duce o luptă aprigă cu sine însăși, privindu-se ca într-o oglindă și reflectând asupra propriei sale vieți. În cele din urmă, protagonista va înțelege că timpul e foarte prețios și că noi suntem creatorii propriei noastre vieți.
Natalia Pântea
