A te întreba la ce bun încă o revistă de cultură este egal cu a pune la îndoială necesitatea a încă puțină cultură. Însă, dacă se tot necesită lămurită această întrebare, am să extrag un argument de motivare a necesității acesteia, eventual, dintr-o situație confuză prin care am trecut.
Purtând discuții (culturale) cu unul din prietenii mei ieșeni, ne-am lovit de ideea că basarabenii cred că toată cultura roiește în România, iar la Chișinău se face prea puțină și nu este destul de apreciată; el, prietenul meu ieșean, constată viceversa: că la Chișinău s-ar face multă cultură, de mare calitate, autentică și cu venă, iar în România nu prea se pune accent pe ea. Ce să zic(?): divină încurcătură! Însă mi-o pot explica scurt: cultură se face și de o parte a Prutului și de cealaltă, însă nu este mediatizată, distribuită și, respectiv, îmbucată destul sau corect. Și dacă nu noi, cine să vorbească despre cultura despre care nu se vorbește și nu se știe?
Sper că această revistă să întrunească veștile celor mai calitative acte de cultură din țară și legate de ea; cei mai buni oameni ai culturii vorbind despre alți oameni ai culturii, sau cultura cărora va vorbi despre ei înșiși.
Sper că această revistă să nu devină încă un un motiv de drum la oficiul poștal al plăcintăreselor, ci să servească drept un material de lectură bun, pentru pauzele de masă, sex sau gândire, cu marele scrupul al unei erudiții trăite. Sau să le servească, măcar, ca unul din lucrurile esențiale care să le asigure demnitatea plictiselii.
