Arta reprezintă, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată o formă de cunoaștere, deoarece ea vorbește despre viețile noastre și ne determină să ne regăsim. Ce frumos ar fi dacă cineva ar crea un dispozitiv care să demonstreze gradul de influență al artei asupra unei persoane, societății în general și chiar asupra naturii. Cum influențează pictura, muzica, literatura, teatrul, cinematografia sănătății umane asupra calității vieții sale? Poate fi măsurat și prezis acest impact? Desigur, cultura în ansamblu, ca o combinație de știință, artă și educație, este capabilă, atunci când alege direcția și prioritățile corecte din viață, să demonstreze un efect benefic atât asupra unei persoane, cât și asupra societății. Arta este valoarea în care investim cu iubire și din iubire pentru frumos. În brațele artei se odihnesc toate frumusețile universale, trebuie doar să te lași purtat de farmecul ei.
De acest farmec am fost purtați noi, participanții taberei de creație din Lunca Prutului, Cuhnești, Glodeni, organizată de sculptorul Alexei Vidrașco care ne-a găzduit cu drag în casa-atelier, oferindu-ne o atmosferă fantastică de creație. Aici este locul în care am realizat lucrări artistice, am admirat locurile pitorești și fiecare dintre noi și-a găsit refugiul în propria lume. Încă din timpurile îndepărtate, natura a reprezentat o bogată sursă de inspirație pentru toți artiștii, de aceea prin intermediul picturilor mele, am redat frumusețea naturii ce ne înconjoară. Mereu am fost inspirată de peisaje, de culoare și modul în care aș putea, cu ajutorul paletei și al pensulei, să redau impresia din natură.
Prin intermediul acestei tabere de creație mi-am dat frâu liber imaginației și am încercat să fiu ghidată de atmosfera care m-a copleșit, concentrându-mi întreaga emoție pe expresivitatea artistică reprezentată în lucrări. În una din lucrările mele realizate în tabără, am redat un gard din nuiele cu vase decorate având motive geometrice, simbolizând originile noastre și valorificarea culturii Cucuteni. Când am pășit pragul casei-atelier a lui Alexei, m-a cuprins o nostalgie, amintindu-mi prima oară când fusesem la simpozionul din 2017. Mi-a făcut o deosebită plăcere să parti- cip în cadrul acestei tabere, să redau prin intermediul picturilor, emoțiile și sentimentele față de mediul rustic și nu în ultimul rând să organizez masterclass-ul de pictură împreună cu copiii și să pătrundem împreună în paleta policromă a naturii, adăugând o pată de culoa- re acestui eveniment.
Același sentiment de nostalgie l-au simțit și tinerii artiști plastici Natalia Glavan și Petru Glavan care revin cu drag în Lunca Prutului, regăsindu-și liniștea și refugiul în sânul naturii. Natura, arta, oamenii, iubirea față de fru- mos, dorul de casă și nostalgia față de meleagurile pitorești îi motivează să participe în cadrul acestui simpozion. Dorul de casă, acest sentiment este redat și în picturile cu același titlu, „Acasă”, reprezentând o serie de lucrări în care personajul principal ține în palmă o căsuță, ceea ce reflectă sentimentul și dorința de a reveni la locurile natale. Pentru artistul plastic Petru Glavan, care a participat, de asemenea, la această tabără, Lunca Prutului reprezintă un loc mirific care îl duce la o stare de sublim, unde poate interacționa în toate modurile cu natura, având parte atât de imagini vizuale, cât și auditive. Sculptura pe care a realizat-o el la acest simpozion redă un „Uroborus”, ceea ce reprezintă simbolul antic asemănător unui șarpe care își înghite propria coadă, formând, cu ajutorul corpului, un cerc. El simbolizează unitatea primordială și ciclul nesfârșit al timpului și universului. O altă lucrare pe care a cioplit-o în lemn de-a lungul săptămânii este „Lupul Dacic”, prin care s-a realizat o valorificare a Dacilor, acesta definind și genericul taberei.
Acest simpozion cultural a fost încheiat cu un Festival deosebit ce a răsunat în Lunca Prutului, având în program expoziții de sculptură, fotografie, ateliere de pictură, poezie, cântece și multă voie bună. Pe ritmul și vibrațiile muzicii al cărei ecou s-a lăsat auzit în întreg satul, s-au împletit toți mână cu mână, formând Hora satului Cuhnești împreună
