Scrisori din Rusia și Ucraina

Scriitorul Leo Butnaru întreține o vas­tă corespondență epistolară cu scriitori din toată lumea. Inclusiv cu scriitori din Rusia și Ucraina. Pentru acest număr, ne-a dat două dintre cele mai recente scrisori:

„Dragă Leo! Problema suferinzilor ruși a fost rezolvată pentru mine în 1968, când eu, fiind deja studentă a LitInstitut, am fost chemată în Piața Roșie pentru a asculta discursul lui Evtușenko împotriva „Primăverii din Praga” și din moment ce acest ticălos se afla în Koktebel la acea dată, făcuseră o rimă „Tancurile strivesc Praga… Tancurile strivesc pravda*”, apoi, în cămin, au stârnit o discuție între agerii naționaliști, iar a doua zi, raportam deja la administrația universității, alcătuită pe jumătate din haholi. A doua zi, provocatorii, tot ei binevoitori colegi de clasă, o conduceau cu bucurie pe hohlușkă în Hohlandia ei. În anii ’90, aceiași binevoitori, dar deja mai renumiți, au tras o fugă la Kiev pentru a-i convinge pe scriitorii ucraineni plini de patriotism să nu împartă ce nu-i de împărțit, pentru că suntem frați. Au fost foarte surprinși să mă vadă!??? Și au primit ce meritau de la naționaliști… Aceasta în primul rând. În al doilea rând, sunt pe un cu totul alt val: am doi nepoți minunați: Severinchik are 2 ani și Kalinka are 3 luni… Sufletul meu sângerează – este un război, real, în fiecare secundă s-ar putea să se prăbușească cerul… Nu am timp de discuții cu orcii care s-au așezat la centrala nucleară și sunt gata să incinereze pământul de dragul distracției… Dacă va vrea Dumnezeu, voi scrie o carte. Dacă nu, atunci nu. Pe urmă, nu vreau să vorbesc despre ticăloși. Și prietenii mei de pe fb nu mă vor înțelege – gradul de ură pe care îl avem față de acești afurisiți este atât de mare. Sunt incorigibili. Apropo: rușii buni sunt haholi-trădători răi, dintre care în zona moksha sunt 80%, 20% sunt în Kalmykia și în Buryatia lui Șoigu. Mă ierți, deja mi-o aduce pe micuță… Frățiorul mai mare a fost dus la un fel de centru de dezvoltare. După cină, voi merge cu amândoi, tremurând și implorând pe Dumnezeu să fie bun cu noi… Vasile (Tărâțeanu, îi scrisesem despre asta – L.B.) a murit. E trist… bombele cad tot mai aproape… Vară fericită ție, dragă Leo!”

Traducere din rusă de Cristina Dicusar

„Dragă Leo!

Îți mulțumesc pentru corespondența aceasta, care, din păcate, nu mi-a dat încredere că rușii vor putea să vrea să oprească războiul.

„În unele triburi afgane există un obicei: nu poți atinge poeți și derviși, pentru că Allah îi pedepsește imediat”. Nu există o astfel de credință printre cei care se îmbată de Crăciun și de Paști, așa-zișii ortodocși.

Vor să „atingă” pe oricine vorbește diferit de ei, pe oricine nu vrea o nouă uniune și o școală cu program rusesc.

Cunoscutul dvs. nu plănuiește să părăsească o țară care trăiește prin terorism. Având o fiică mică, nu-i dorește un viitor liber. Nu va schimba nimic, deoarece este întro minoritate minimă. E în așteptarea unei alte probleme cu copilul sau o va forța pe fată să trăiască în afara politicii? La fel ca Tolstoi, finalul poveștii Natasha Rostova – „o femeie fertilă”. Oare acest lucru și-l dorește pentru copilul său?

Harkov va fi bombardat de la Belgorod, unde sunt multe rude de-ale compatrioților mei, dar unde, chiar înainte de 2014, înainte de războiul local, oameni aparent prietenoși, tineri, întrebau: e adevărat că naționaliștii pot opri o mașină din Rusia, să i-o ia, iar pe șofer să-l bată aproape până la moarte, doar ca să nu meargă la piața voastră? Pe cât am putut, atunci, i-am liniştit şi i-am convins că acest lucru este imposibil la Harkov. Ei au crezut în noii fasciști din oraș, dar au adus această imagine la starea de tablou propagandistic (drumuri, magazine, muzee) pentru „haholi”. Nu am rude acolo. Și nici prieteni. Din fericire.

Nu cred că acei soldați care l-au aplaudat pe scriitor vor refuza brusc să execute ordinul comandantului nu vor mina zonele rezidențiale din Harkov de la distanță. Vor dori să trăiască ucigând copii ucraineni. Doar sunt copiii naționaliștilor, fasciștilor. Și nici nu-i văd de la o distanță de 30 km.

Lumea s-a pregătit de mult pentru un război împotriva Federației Ruse, îi rămânea doar să aleagă cu mâinile cui. De ucrainenii noștri le pare cel mai puțin rău. Degeaba au fost adoptate Directivele UE privind protecția persoanelor strămutate temporar la începutul acestui secol și au fost aplicate pentru prima dată în Balcani sau cu privire la refugiații din Siria, în primăvara anului 2022, în raport cu ucrainenii din UE?!

Strămutate temporar – ca piesele de pe o tablă de șah alb-neagră. Război sângeros.

Te rog să citești și să ștergi această scrisoare, în niciun caz să distribui, să nu traduceți, dacă aveți simpatie pentru cei care nu știu dacă se vor trezi mâine dimineață, pentru că cațapii au obiceiul să tragă în orașe și sate pașnice noaptea sau în zori. Ura, ca și dragostea, este un sentiment prea puternic. Rusia mă dezgustă.

Îți mulțumesc că poți vorbi sincer cu tine.

Cu stimă, I. ”

Traducere din ucraineană în rusă de Elena Tyshchenko și din rusă în română de Cristina Dicusar

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Viorel Postolachi

Maxima lunii octombrie

Îmbătrânind, îmi dau seama că de școală au nevoie nu copiii, ci părinții. Viorel Postolachi

Noutăți
Filip Klega

Kaufland în București

Kaufland din Bucuresti de lângă gara Basarab este proiectat în mod absolut identic cu magazinul similar din Praga de la capătul tramvaiului 9 Sortimentul este

Noutăți
Victor Dumbrăveanu

Lumina de la capătul tunelului

(roman inedit, trimis de fiica autorului, partea a doua) Am lăsat amintirile pentru o altă ocazie şi m-am grăbit să fiu drăguț cu doamnele. Am

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *