Cine sunt eu
cine sunt eu să mă lupt cu chestia asta
care îl face pe michael douglas de o vîrstă
cu tac-su
că privesc stele moarte pe cer și păsările
care zboară
anul acesta nu-s cele de anul trecut
și o lumină în palma mea se străduiește
să treacă
prin mine măcar la fel ca un vin că tu încă
n-ai ajuns
dar îmi strălucesc ochii ca într-o mină cu
diamante
e liniște ca într-o carte udă și votca pe gît
se simte
ca focul în biblioteca din alexandria
cum să mă lupt cu o cîrtiță care nu mă
vede și tot sapă
și aș putea s-o numesc dragoste în timp ce
patul mă ia
cu el ca bocancul o frunză cum să vopsesc
pereții memoriei
să-ți iubești culoarea uitării tale cum să-mi
zdrobesc mîinile
orbind să te uite?
anunț de angajare
am citit mai demult o știre anecdotică
despre o femeie de serviciu proaspăt
angajată
la un muzeu de artă din Italia care a făcut
curat
într-o încăpere care arăta ca după petrecere.
a doua zi conducerea muzeului a rămas
siderată că
a dispărut o lucrare de artă contemporană
a unui artist intitulată after party femeia
a motivat că
a intrat & a văzut mizerie artistul spunea
că idioata
nu înțelege arta
eu mi-aș dori o astfel de femeie de
serviciu
să-mi curețe mintea să nu rămînă nimic
din ce n-am putea înțelege cu toții
să curețe în profunzime pînă nu mai rămîne nimic
care să nu fie dorit așadar acesta este un
anunț
de angajare pentru femeie de serviciu
pentru că femeia de serviciu ne spune
simplu
că fenomenul artei trebuie să fie evident
& recognoscibil
altfel este un rateu în concluzie
orice operă de artă ar trebui să fie un
anunț de angajare
a fi artist nu este o meserie de aceea e
nevoie de toți
meseriașii din lume să facă fiecare ceea ce
știu mai bine
arta să fie completă.
în piața romană o fată plîngea
nu știu ce să-ți spun draga mea.
soarele meu e mai bătrîn cu 20 de ani
decît soarele tău,
& în răstimpul ăsta n-am învățat încă
ce-i dragostea, cum se folosește, cum se
întreține
ce mănîncă, ce faci cu ea după ce moare.
dacă e adevărat că noi oamenii după
moarte
mergem în rai, n-ar fi drept oare ca &
dragostele noastre
în raiul dragostei să urce?
acolo sunt dragostea mea
pentru cățelușa galbenă, laika, cea pentru
domnule motan
ce-am simțit eu cînd citeam chirițele
în timp ce-l îngropau pe tataia mărin
& iubirea mea de la cinci ani cînd voiam
să mă însor –
& cea de acum
o să ajungă acolo –
pentru că așa-i în firea lucrurilor
se nasc, iubesc & mor.
plîngi acum. peste 20 de ani
soarele tău o să aibă vîrsta soarelui meu
de acum & vei mai vrea să plîngi dar nu
poți plînge
de două ori în același loc.
peste 20 de ani plînsul tău o să fie soarele
meu de acum, coborînd spre orizont, luciul
lui
în apa tîrzie a dîmboviței o să fie lung,
alb din ce în ce
mai transparent. dragostea mea
de două ori mai bătrînă ca azi o să fie
isterică &
enervantă ca o amendă de circulație
pe care ai plătit-o dar n-ai dovada &
nemernicii
vor s-o plătești din nou. & nu poți
plăti de două ori aceeași greșeală.
dacă te-aș vedea peste 20 de ani plîngînd în
romană
dragostea mea o să amușine dragostea ta
atît timp cît prostata m-ar lăsa să te
adulmec.
îmi imaginez o întîlnire
între cîinii ce însoțesc doi nevăzători: îi
opresc
o clipă din drum ca să se miroasă
ei trec mai departe fără să spună nimic
ei știu că în raiul dragostei iubirile noastre
ajung
bătrîne neputincioase & oarbe
abia dacă ne mai recunosc.
răgușit de dragoste & beție
prietenul meu punkeru a plecat cu blugii ăia
rupți
mi-a luat geaca de piele fără mîneci din
cuier
o bere din frigider & a ieșit fără să închidă
ușa
așa s-a dus zgomotul pașilor lui urca scările
tot mai greu însoțit de un cîntec
răgușit de dragoste & beție
oare se mai întoarce prietenul meu punkeru
cu siguranță
nu mai vine să-mi aducă blugii & geaca
de piele
& lacrimile încă neivite ce apar
după cîteva sticle de tărie & o vreme pe
stradă
mașinile au mers fără să facă vreun zgomot
doar cîntecul se mai auzea
răgușit de dragoste & beție
făcea chetă în romană ca o pînză
de păianjen ruptă de vînt & tristețe
prietenul meu punkerul a plecat & nu se o
știe
dacă vreodată se va întoarce
răgușit de dragoste & beție
în barul murdar cu lumini stîngace cere
cuiva de băut
zîmbește unei tinere cu părul în flăcări care-i
arde
sufletul dimineața
rămîne singur dar nu-i trece prin cap să
se-ntoarcă
își aprinde una fără filtru apoi cîntă
pentru o păpușă
stricată & fără ochi de care s-a plictisit orice
cîine
la un moment dat se vede în găurile ei negre & cîntă
răgușit de dragoste & beție
