Proiectul de cercetare Enciclopedia imaginariilor din România (Polirom, 2020), coordonat de Corin Braga, axat pe explorarea imaginarului, și-a propus să analizeze patrimoniul cultural din perspectiva a cinci domenii: literatură, limbă, istorie, religie, artă. Primul volum, Imaginar literar, coordonat de Corin Braga, consultant științific fiind Adrian Tudurachi, adună studiile cercetătorilor clujeni care s-au ocupat de conținuturile literare și reprezentările ficționale identificate în creațiile literare din spațiul românesc. Astfel, paradigmele imaginare sunt constelate din mai multe tematici: prin investigarea moștenirii folclorice, literaturii de inspirație religioasă, de inspirație istorică, cercetând bazinul semantic iluminist și clasic, bazinul balcanismului literar, bazinul romantic, bazinul decadent, imaginarul revoluției și social, imaginarul literaturii de inspirație rurală, tradiționalistă și citadină, literatura de factură psihologică, bazinul exilului literar, bazinul semantic al literaturilor maghiare și germane în România, literatura ca istorie și adevăr, textualism și postmodernitate, traumă și memorie în literatura română, imaginarul scrierilor din genurile science-fiction, fantasy, (anti)utopie. Prin urmare, cercetătorii valorifică creația scriitorilor români, care, iată, analizează mentalități colective și patrimoniul cultural românesc din imagini și simboluri, arhetipuri, patternuri sau scheme ale inconștientului.
În Introducerea exhaustivă, semnată de coordonatorul general, este motivată alegerea acestei teme de cercetare, pornind de la explicarea fenomenului de globalizare și nevoia păstrării identității, sunt prezentate valențele conceptelor de imaginar, imaginarii sociale, univers imaginar, bazine semantice, imaginar literar, întrucât fiecare studiu din volum cercetează literatura din perspectiva teoriei imaginarului (în accepția filosofilor francezi precum Gilbert Durand, Gaston Bachelard, Jean-Jacques Wunenburger). Explorarea reprezentărilor literare oferă „o panoramă a «conținuturilor» (și nu a formelor literare, o diagramă a principalelor viziuni asupra lumii și reprezentări ficționale ce s-au întrepătruns și s-au succedat în cele câteva secole de creație literară și artistică din spațiul nostru” (p. 20). Urmărind evoluția paradigmelor imaginare, articolele se axează pe investigarea bazinelor semantice în literatura română. În acest fel, cronotopii folclorici, de care se ocupă Eleonora Sava, o ajută să configureze spațiul și timpul ce definesc realitatea din textele folclorice, ce constituie un mod propriu de reprezentare a lumii. În Literatura română de inspirație istorică, Lionel-Decebal Roșca explorează tematizarea ficțională a istoriei ca pe o modalitate de a medita asupra condiției umane în raport cu istoria, un poligon de încercare a evoluțiilor existențiale ale personajelor și ideilor literare. În continuare, se analizează diferite curente, tipologii adaptate literaturii noastre: bazinul iluminist și clasic, bazinul balcanismului literar, bazinul romantic etc. Bazinul semantic al imaginarului religios este cercetat în baza unei arii mai largi din literatura română, întrucât referința religioasă, afirmă autorul studiului, e recunoscută în creațiile multor scriitori, chiar și acolo unde această paradigmă de gândire religioasă este negată. Este cercetată tema revoluției și a imaginarului social, distingând mai multe tipologii: revoluție națională (Revoluția de la 1848 reflectată în literatura lui Nicolae Filimon, I.L. Caragiale), Revoluția din Octombrie (o revoluție socială – regăsită în literatura lui Liviu Rebreanu, N.D. Cocea, Constantin Stere, Gherasim Luca), revoluția socialistă (în creația lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Marin Preda ș.a.) și revoluție populară (cea din 1989, reflectată în creația lui Bogdan Suceavă, a Ruxandrei Cesereanu, a lui Mircea Cărtărescu ș.a.). De literatura psihologică se ocupă Corin Braga, care, de la
început, explică, cu deosebită dexteritate, conceptul de literatură psihologică din perspectiva lui William James, Henri Bergson, Edmund Husserl, psihologia adâncurilor în viziunea lui Freud, Jung, Robert Humphrey; analizează conceptele teoreticienilor literari și modul în care se sincronizează literatura cu noua paradigmă. Ulterior, cercetătorul analizează literatura psihologică interbelică (Max Blecher, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Gib. I. Mihăescu, Cezar Petrescu ș.a.) și literatura psihologică neomodernistă, care perfecționează tehnicile romanului interior, experimentează variate forme de expresie a fluxului de memorie și a conflictului interior, de exemplu personajele lui Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura, Mircea Ciobanu, Nicolae Breban ș.a., literatura psihologică postmodernistă și postrevoluționară sau generația optzeci: Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Cosmin Perța ș.a. De asemenea, în volum identificăm un articol dedicat provocărilor avangardei, semnat de Ion Pop, ce configurează relația creatorilor cu arta, forța imaginației, schimbările de paradigmă literară în funcție de contextele culturale și sociopolitice. Ioana Bot analizează caracterele generale ale romantismului românesc, temele predominante și imaginarul vizionar eminescian. Călin Teutișan, în Imaginarul levantin în literatura română, analizează tradițiile literare punctate de nume canonice și creații de valoare în bazinul semantic exprimat în povestirile lui I.L. Caragiale, Gala Galaction, Sadoveanu, Emanoil Bucuța, Mateiu Caragiale, Ion Vinea ș.a., în care recunoaște o lume pitorească, cu un puternic spirit al locului. Laura T. Ilea se ocupă de bazinul semantic al exilului și al diasporei, analizând și cauzele și contextele diverse ale (auto)exilului, influențele contextuale asupra devenirii scriitorilor analizați. Investigația despre imaginarul literaturii maghiare și germane din România oferă o perspectivă asupra fenomenului acestor literaturi și nuanțează imaginile și simbolurile colective. Studiul despre textualism și postmodernism analizează bazinul semantic al acestei perioade literare scurte, dar puternic manifestată, și moda epistemică a filosofiilor limbajului. Alex Goldiș, în contribuția sa, investighează reprezentările traumei în poezie, imaginarul interstițial al prozei și gestionarea memoriei recente, reliefând fracturile identitare la nivel individual și colectiv. Studiul lui Marius Conkan explorează bazinul semantic al genului SF în România, izvoarele proto-SF-ului românesc, confluențe SF cu ideologia comunistă, menționând originalitatea și rafinamentul lor stilistic.
Vasile Grama, Devenire, 2016, imprimeu, 90×90 cm
Prin urmare, Enciclopedia imaginariilor din România. Imaginar literar propune o istorie a reprezentărilor imaginare, ocupându-se de macrostructuri, ce funcționează la nivelul semanticii, al conținuturilor imaginare potrivit arhetipologiilor lui Gaston Bachelard, Northrop Frye, Mircea Eliade, Joseph Cambell sau Gilbert Durand și, de menționat, nu se ocupă de elemente de structură, de forma de organizare, instituții de organizare și administrative și nu vizează componentele formale ale suprastructurilor.
