Neonaticid

Numele meu este Ania.

Eu sunt una dintre cele 9 femei care
au rămas însărcinate

după ce au fost violate
timp de o lună

împreună cu alte 25 de femei
în subsolul unei case din Bucea.

Eu mi-am jurat
să nasc acest copil
apoi să-l omor

să-l dau la câini,
dar am înțeles că

nu voi suporta gândul

că un spermatozoid rusesc
se dezvoltă în uterul meu
că poate crește acolo

un nou criminal

sau o nouă Maria Zaharova.
De fiecare dată când vomit
îmi amintesc gustul spermei
soldatului rus

fierea gălbui-verzuie

ce mi se prelinge pe barbă
în timp ce mă prăbușesc
tremurând lângă veceu
mă chinuie

la fel de dureros

precum falusul soldatului rus
intrând și ieșind cu mișcări ritmice
sacadate

în și din anusul meu.

După eliberarea orașului

doar trei zile am mai putut răbda
acel copil în mine

apoi m-am dus la spital
pentru a face avort

am ajuns odată cu sirena.

O rachetă hipersonică
a căzut peste spital
copilul a rămas în viață…

Xelametazolină

De când a început ,,misiunea specială”
în Ucraina,

colega mea de la Veo, Irina,

și-a făcut un bagaj cu strictul necesar
în caz de evacuare

și m-a încurajat și pe mine să o fac.

Am mers, prin urmare, după
indispensabilul meu:

de la Felicia, mi-am luat Otilin, Maresyl și
Snup;

de la Familia mi-am luat Septanazal,
Rinospray, Xilo-nazal;

de la Hippocrates – Nasic, Bixtonim xylo,
Rinoxil.

Când a explodat clădirea Ministerului de
Securitate din Transnistria,

mi-am dat seama că am umblat destul de
des

la rezervele mele

și am mai înțeles că pentru a trăi
am nevoie de o cantitate enormă de

xelametazolină –

substanța asta a devenit pentru mine la fel
ca aerul.

Gândul de a rămâne fără farmacii într-o zi
m-a îngrozit.

Bombele de la Tiraspol m-au determinat
să fac

ceea ce nu am făcut în 2009
și nici în 2014 –

am mers la dr. Grati

pentru a-mi îndrepta septul

și pentru a-mi pune mucoasa nazală
la treabă.

Abia după intervenția chirurgicală,
când m-am văzut în oglinda

cu fața, care era și așa mare, dublată,
cu ochii pierduți printre aluatul parcă

dospit al chipului meu,
cu vânătăi cât palma,

am înțeles cât de mult mă tem de război.


Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *