Duna lui Pilat sau Grămada de nisip, dar eu prefer să o numesc Mormanul. O urieșenie lungă de șase sute de metri, înaltă de peste o sută de metri, veche de patru mii de ani, clădită de vânturi și curenți marini, la 30 de kilometri de Bordeaux, la Arcachon. Unul din locurile cele mai frumoase din Europa, peisagistic vorbind, care îți taie răsuflarea. E poreclită incorect Duna lui Pilat, căci Pyla înseamnă în gasconă chiar dună – prin urmare, numele corect ar fi Grămada de nisip sau Duna (fără Pilat). Mormanul adică, așa cum îi zic eu. Am ajuns aici, frenetică fiind să găsesc acest loc, după ce am ajuns în această toamnă la Bordeaux, împreună cu Corin Braga, pentru o serie de conferințe la universitatea bordeleză.
Zgomotoasă, plină de lume cățărătoare și de pășitori în tălpile goale (ca mine) este Duna. Am senzația certă de deșert care are oceanul ca notă de subsol. E septembrie, nisipul are o umiditate vagă, pe culme bate un vânt de întreținere, splendoarea locului e evidentă și imediată. Limbi de pisici de nisip ies, ici‑colo, din ocean. Familii și prieteni stau trântiți în pulberea nisipoasă, pe culme, și privesc. Cred că privirea panoramică e cel mai concret lucru de făcut. Oceanul strălucește ca o oglindă de fetiță, căci e un spațiu feminin aici, încăpător, adăpostitor. Șoaptele și strigătele văluresc peste Dună, dar mormanul seamănă tot mai mult cu o bătrână broască‑țestoasă (paralizată de spațiu și timp) care acceptă pe spinarea ei toate reacțiile și simțămintele. La poale se zărește dunga oceanului, unde gângănii umane se plimbă. Sunt rare.
Limbile pământului se fac, și ele, nisip aici, iar nisipul are culoarea lui tradițională, crem. Pe bună dreptate, oamenii se simt speciali cățărați pe Morman și pot deveni șopârle.
Într‑o parte, oceanul, în cealaltă, pădurea din care Mormanul mănâncă în fiecare an câte cinci metri, ceea ce e angoasant. Într‑o sută de ani, pădurea va fi cotropită de cinci sute de metri de nisip, iar Duna va fi tot mai grasă, va fi un gigant, întrucât pe ea nu o devorează nimeni, vântul și curenții doar o sporesc.
Mormanul de nisip e gratuit. Am stat vreo trei ore și am tot scotocit imaginea Dunei; dar se poate sta acolo o zi întreagă, mai ales dacă e toamnă. Vara e greu de rezistat aici, iarna, la fel. Cum am zis deja, se poate coborî la poalele Dunei pentru o plimbare pe malul Oceanului Atlantic. Cine are alură sportivă și energie nu are probleme. Eu am rămas pe vârful Dunei și am admirat de acolo tot ce se putea, omenește vorbind.
