La 35 de ani de la proclamarea Independenței, un grup de scriitori de la Chișinău au semnat și au citit, pe 21 martie 2026, la sediul EuropaNova de la Bruxelles, Manifestul european al scriitorilot din Republica Moldova.
Concept și inițiativă: Maria și Ivan Pilchin
Suport și implementare: Liubovi și Viorel Cibotaru, Ambasada Republicii Moldova în Regatul Belgiei
Găzduirea evenimentului: Mirela Niță Sandu, EuropaNova
Comunicare cu presa: Maria Pilchin, Cătălina Bălan, Maria Ivanov, Ivan Pilchin, Dumitru Crudu
Maria Pilchin
Venim aici ca să spunem limpede: noi suntem europeni.
Prin limbă. Prin cultură. Prin memorie. Prin felul în care am rezistat. Prin felul în care am creat. Prin felul în care, chiar și trădați de istorie, am continuat să scriem.
Noi, cei din Republica Moldova, cei din Basarabia literară, nu locuim la marginea Europei ca într-o sală de așteptare. Noi locuim acolo unde libertatea a fost amenințată, adevărul falsificat, limba a fost împinsă la zid, memoria a fost scoasă din manuale și alungată în exil.
Noi știm prețul cuvintelor. Știm ce înseamnă un alfabet străin. Istoria rescrisă. Să ți se spună că nu ești cine ești. De aceea noi spunem astăzi, de aici, de la Bruxelles: Europa nu este pentru noi o destinație. Europa este o apartenență. Literatura noastră este europeană.
Noi nu imităm Europa. Noi suntem Europa.
Cu Poveștile noastre pline de dor european. Cu bibliotecile noastre. Cu scenele noastre. Cu poemele noastre. Cu arhivele noastre vii. Cu neliniștea noastră lucidă în nopțile noastre pline de Durere și Poezie. Noi aducem în Europa fragilitatea transformată în forță. Experiența unei culturi care nu a supraviețuit prin zgomot, ci prin răbdare. Prin credința în om, limbă, carte.
Și spun asta ca femeie care scrie, ca voce care citește lumea, ca ființă civică, poetică, critică, vie, umană. Spun asta dintr-un spațiu în care literatura nu a fost lux, ci respirație. În care teatrul nu a fost divertisment, ci conștiință. În care biblioteca nu a fost mobilier cultural, ci adăpost de sens.
În care limba nu a fost instrument, ci casă a memoriei. Noi credem într-o Europă în care cultura nu este decor, ci un strigăt profund al libertății. Într-o Europă în care scriitorul nu este ornament public, ci martor, conștiință, spirit vizionar și speranță la răscruci de amurguri civilizaționale.
Noi nu venim cu mâna întinsă. Venim cu o limbă vie. Cu o literatură vie. Cu o memorie vie. Venim să spunem: suntem aici. Suntem parte. Suntem voce. Nu margine. Nu ecou. Nu anexă. Voce. O voce trecută prin imperii, prin sânge, prin interdicții, prin tranziții. O voce care știe că un poem e o coloană infinită a demnității, că un spectacol e adevăr, că o carte ține deschisă o lume.
De aceea spunem astăzi, fără ezitare: noi suntem europeni. Prin sonoritatea limbii noastre. Prin pumnul ridicat al culturii noastre împotriva dictaturii. Prin alegerea noastră morală. Prin înfrățirea noastră cu libertatea. Prin refuzul minciunii.
Noi facem parte din această propoziție europeană. Noi suntem coerenți în textul european. Noi îl rostim. Noi îl scriem. Noi îl locuim. Moldova e un text-hartă. O soră a României vitregite de orfelinatul istoriei.
Europa se spune și în limba noastră. Europa respiră și prin literatura noastră. Europa vorbește și de aici, de la noi.
E U R O P A
Eu rup lanțurile…
Ivan Pilchin
- Dincolo de oricare granițe și limitări (mereu temporare și mereu convenționale), facem parte, în mod necondiționat, din familia popoarelor europene și, astfel, prin afinități lingvistice, spirituale sau gnoseologice, suntem conectați la universul mintal și imaginar al spațiului european.
- Pentru orice scriitor, Europa se asociază, întâi de toate, cu scriitorii, cu destinele și creația lor. În acest sens, întregul continent european este, pentru noi, pe lângă dimensiunea socială, economică sau politică, o imensă republică a literelor, care există concomitent în cele două dimensiuni complementare: în dimensiunea lui Dante Alighieri și a Infernului, Purgatoriului și a Paradisului, în dimensiunea lui William Shakespeare și a lui Hamlet din Elsinore, în cea a lui Miguel de Cervantes și a drumurilor lui Don Quijote și Sancho Panza, în cea a lui Johann Wolfgang von Goethe și a bibliotecii doctorului Faust, în cea a lui Honoré de Balzac și a comediei sale umane.
- Uniunea Europeană este un spațiu de gândire și un spațiu de visare, un spațiu al creației și al comunicării, al păcii și al dreptății, al speranței și al comemorării tuturor celor care au trăit și au suferit pentru ca acest proiect civilizațional să devină, astăzi, posibil.
- Literatura europeană, pe care, în egală măsură, o reprezentăm și o edificăm prin fiecare text scris sau citit, este expresia desăvârșită a interconectării umane, a cunoașterii și a reconcilierii interpersonale și interculturale. Unitară în diversitatea ei, această literatură are numeroase fațete, limbaje, coduri, unde de receptare, de conștientizare, de concepere și de emisie a sensurilor, senzațiilor, reprezentărilor, ideilor, imaginilor. Ea a fost mereu, este și va fi cea care caută cuvinte necesare, potrivite și rezistente pentru bucuriile sau suferințele vieții, pentru înțelepciunea sau duritatea morții, pentru glas și tăcere, pentru pulsul sângelui din țesuturile corpului și pentru impulsurile electrice ale neuronilor. Aici și acum, atunci și acolo, oricând, oriunde.
- Noi dăm glas literaturii care ne face vii și care ne dă speranță, care ne hrănește și ne întărește, ne crește și ne unește. O literatură a zilelor și a nopților, a muncilor și a luptelor, a veghii și a intuiției, a tinereții și a bătrâneții, a frumuseții și a adevărului, a pierderii și a regăsirii, a ființelor și a lucrurilor, a celor uitate și a celor reamintite, a celor existente și a celor neexistente, a celor cerești și a celor pământești.
- O literatură care vorbește despre aproapele, cu mirare și luciditate, cu îndrăgostire și îngăduire, ca despre noi înșine. O literatură care este binevoitoare, care nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. O literatură din mine, din tine, din ea și el, din noi, voi, ele și ei.
- O literatură europeană care poate fi un colac de salvare aruncat, în ajunul Apocalipsei, aproapelui. Un colac de salvare pe care Cuvintele ni-l aruncă nouă tuturor.
Dumitru Crudu
NOI AVEM CEEA CE NU AVEM.
NOI AVEM CEEA CE NE‑AU
LUAT,
CEEA CE NE IAU,
CEEA CE NE SMULG CU FORȚA
DE SUB PICIOARE ȘI DIN MÂINI.
Ne iau, ne iau, dar noi rămânem cu
ceea ce ne iau.
Ceea ce ne iau rămâne la noi
și ei pleacă cu mâinile goale fără să știe
asta.
Europa nu e întreagă fără Moldova.
Noi suntem apa care umple albiile
uscate și fântânile.
Suntem visele pe care le visați noaptea.
Suntem florile care răsar în copaci primăvara.
Suntem pacea pe care o așteaptă
întreaga lume.
Literatura noastră este o oglindă a viitorului.
Europa este Moldova.
Diana Iepure și Cătălina Bălan
Cine suntem? Ne-am întrebat într-o bună zi, când inimile noastre băteau cu putere în Piața Marii Adunări Naționale, iar la facultate, în conspecte și pe tablă, înlocuiam, tot mai furios, literele chirilice cu cele latine. Ce ne leagă oare de Chișinăul acesta râvnit de copiii satului basarabean, înghesuiți în căminele de pe strada Viilor, cu bucătării comune și coridoare întunecoase? Ce ar trebui să ne lege, după niște decenii, când „Krupskaia” s-a transformat în Bibliotecă Națională, Pușkin a fost coborât de pe frontispiciul celui mai important teatru, iar Chișinăul a devenit acasă și pentru noi, tocmai acum, când războiul ne pândește la ușă, scufundat până la genunchi în sânge. Așadar, harta ne alimentează temerile. N-are cum să fie altfel, și totuși Republica Moldova este astăzi o țară a cuvintelor libere și a poeziei, care și-a câștigat independența prin vocea scriitorilor și a intelectualilor. Le datorăm suveranitatea lor, celor care și-au asumat dezideologizarea sovietică în literatură și au mizat pe cristalizarea infrastructurii simbolice a poeziei și pe reconfigurarea unui limbaj profund ideologizat. Noi prețuim poezia ca resursă de recuperare a memoriei colective în spațiul marcat de rupturi istorice, dar o vedem și ca instrument al prezentului și, mai ales, al viitorului. Credem în forța cuvântului scris și cerem recunoașterea responsabilității poeților pentru consemnarea istoriei contemporane.
Ne permitem să facem asta pentru că am văzut cum poeții noștri au murit subit, de inimă, sau au fost pur și simplu zdrobiți sub roțile autobuzelor ori au căzut secerați din cauze necunoscute sau au înnebunit, naivi și incapabili să se apere, repudiați, înjurați, persiflați: „Așa, dacă v-a trebuit limbă și alfabet!” Iar în acest moment, noi vrem o Republică Moldova în care poezia să fie prezentă în educație, în spațiul public, în dezbaterea civică, și nu ca relicvă, ci ca practică vie, capabilă să formeze gândire critică și conștiință democratică.
Poezia nu poate fi scoasă din viață și aruncată, așa cum ai arunca o floare decolorată de plastic de pe un mormânt, pentru că nu e o floare de plastic. De fapt, ea poate fi ce ne dorim, aici și acum, scut și sabie, kalașnikov, mască antigaz, plasă de camuflaj, dronă și sistem împotriva dronelor. Poezia poate lupta împotrva banalizării răului, a durerii și a morții.
Poeții nu sunt martori marginali ai istoriei, ci participanți activi la configurarea ei, surprinzând în cărțile lor transformările sociale, poezia devenind, astfel, o formă de acțiune civică. După Contrafort, Manifestul Fracturist și Stare de Urgență, odată finalizată sincronizarea literaturii române de pe cele două maluri ale Prutului, susținem prin poezie o nouă etapă, firească și salvatoare, afirmând centralitatea poeziei în construcția democratică, europeană, a Republicii Moldova.
Și poeții sunt în stare să explice, mai bine decât mulți alții, chiar poate cel mai bine, cum răul se strecoară în oameni pe nesimțite, ca un cancer, cum le cuprinde mințile și se revarsă de acolo, veninos, pe rețele. Tot ei știu cum să descrie durerea celui rămas fără casă, fără părinți, fără nume, sărăcia, disperarea, incertitudinea, dar și bucuria, speranța sau dragostea. Cel bun va găsi în poezie izbăvirea, ticălosul nu va găsi nimic.
Credem în forța cuvântului scris de poeți, mai puternică și mai autentică decât orice propagandă, într-o Moldovă în care poezia să rămână spațiu al libertății, iar cuvântul să fie instrument al cunoașterii, și nu al dezinformării. Ne asumăm o poezie care nu evadează din realitate, ci o confruntă. O poezie care documentează, interoghează și destabilizează discursurile dominante atunci când acestea devin opresive sau false.
Poezia e cea care deschide porți, inimi și minți, ea ne unește acum, dincolo de prejudecăți și distanțe fizice, de războaiele cât se poate de reale și de respirația lor rece.
Ce nu putem spune altfel spunem în poezie. Într-un spațiu marcat de frontiere istorice și simbolice, poezia este cea care le traversează cel mai ușor. Ea creează punți acolo unde politica ridică granițe. Susținem traducerea, circulația și vizibilitatea poeziei din Republica Moldova în spațiul european ca act de justiție culturală. Vrem ca, alături de poezia lor, și poeții din Republica Moldova să circule liber. Vrem ca, alături de poezia pe care o citesc, și cititorii din Republica Moldova să circule liber în Uniunea Europeană. De aceea, afirmăm: viitorul european al Republicii Moldova nu poate fi conceput în absența poeziei. Nu ca decor, ci ca fundament al unei societăți libere, lucide și solidare.
Nina Corcinschi
Cultura europeană și literatura Occidentului s-au întemeiat pe valori moralspirituale, probate îndelung, în timp. În virtutea acestor valori, literatura europeană este una a echilibrului, a libertății, a umanismului. Suntem tot mai amenințați de ideologii fanatice, barbare, de violențe de neimaginat în secolul XXI. La un pas de noi se întâmplă războaie cu arme de foc și războaie ideologice, care surpă temelia credințelor și a valorilor lumii libere.
Literatura care se declară europeană are datoria morală de a sprijini umanitatea în fața barbariei. Literatura trebuia să dea un răspuns creativ, inteligent și stimulativ provocărilor actuale. Misiunea scriitorilor europeni este:
- morală: Scriitorii europeni sunt scriitori ai lumii libere, ai civilizației democratice, ai pledoariei pentru umanitate. Literatura lor trebuie să modeleze o stilistică a sensibilității, care nuanțează diferența între bine și rău, între adevăr și minciună, între valoare și nonvaloare.
Literatura europeană creează o barieră de protecție în fața virușilor ideologici, care alterează spiritul. Asigură acel filtru critic al spiritului, îndreptat împotriva a tot ce „rănește” umanitatea: violențe, rasisme, fanatisme, sectarisme, dogmatisme, naționalisme gregare. O literatură europeană este atentă, critică și interogativă la adevărurile sociale, politice, care se declară absolute și imuabile. Literatura este câmp al reflecției și interogației, al verificării conținuturilor cognitive de falsitate și impostură.
Literatura va ține integru codul de valori al lumii libere, întemeiate pe respect, toleranță, înțelegere, empatie. Libertatea spiritului, rafinamentul spiritual, înalta ținută umană sunt „constructe” ale literaturii și culturii de vocație europeană.
- cultural-estetică: Scriitorii vor prețui moștenirea spirituală pe care s-a clădit civilizația europeană: tradiția artistică greco-latină, cea iluministă, romantică, modernă, actualizând-o, aducând-o într-un câmp perpetuu de reflecție, conectând-o la contemporaneitate. Cervantes, Flaubert, Kafka, Dostoievski, Tolstoi, Kundera devin ecouri pe care le poartă scrisul fiecărui mare scriitor contemporan.
Ficțiunile literare sunt „motorul progresului, motorul umanității” (Llosa), iar un scriitor bun va promova binele, adevărul, frumosul în diversitatea expresiilor acestora.
- transculturală: O literatură europeană este o literatură dialogică, prin traduceri, întâlniri literare, festivaluri, conferințe, mese rotunde, care aduc scriitori de diferite culturi la festinul spiritului.
Traductibilitatea literaturii trebuie să fie un deziderat și o prioritate instituțională a fiecărei culturi europene. Literatura română din Basarabia va fi o platformă de dialog despre temele grave ale istoriei noaste: crize identitare, tranziție postsovietică, migrațiune, relație Est-Vest etc. Orice expresie ar lua, euro-penitatea literaturii presupune racordarea la un cod moral comun: apărarea umanității, respingerea totalitarismelor, tragerea unui semnal de alarmă asupra brutalizării ființei umane, perpetuării frumosului în lume.
Maria Ivanov
Prin cuvânt suntem europeni până în măduva oaselor. Cuvintele noastre traversează frontiere și timp. Noi credem că toate cuvintele noastre sunt o punte care leagă trecutul sovietic și viitorul european. Noi credem că anume datorită cuvintelor scrise memoria nu poate fi subjugată, nici uitată, nici tăcută. Iar memoria noastră e una europeană avant la lettre. De-a lungul istoriei, am avut cotropitori comuni cu țările europene. Avem aceeași religie, avem aceleași idealuri, același crez în puterea binelui și frumosului.
Noi refuzăm să mai tolerăm izolarea, stigmatizarea, refuzăm eticheta de literatură minoră sau insignifiantă, căci literatura noastră reflectă dramele umanității care se regăsesc și în marile literaturi ale lumii. La ora actuală, aceasta consemnează războiul de la graniță. Poezia noastră nu ține de domeniul fanteziei, ci de cel al realității imediate. Literatura noastră mai este și despre rezistență în contextul unui război hibrid din țară. Este despre frici, despre refugiați, despre apa poluată de substanțe toxice venite din centralele nucleare bombardate de armata rusească. Nouă nu ne este frică să scriem despre asta. Or, curajul e, și el, un semn al europenității.
Noi refuzăm ca granițele fizice să ne încorseteze literatura. O literatură demnă să stea la aceeași masă cu literatura din dreapta Prutului, cu literatura poloneză, franceză, germană. Europa nu înseamnă doar instituții. Europa nu se măsoară doar în hărți și tratate, ci în valorile comune – libertate, democrație, solidaritate. Aceste valori sunt prezente în literatura pe care o facem noi. Suntem solidari cu un popor aflat în război. Suntem contra agresiunii Rusiei. Suntem verticali și asta se vede în poezia noastră.
Noi propunem ca fiecare poezie să amintească bucuria libertății de a scrie așa cum simțim și cum gândim. Să ne reamintească că acum 35 de ani nu aveam această posibilitate. Ne propunem o literatură care să arate că am învățat lecția istoriei și că știm calea de urmat: cea europeană. Noi chemăm la dialog, la întâlniri, la lecturi. Noi chemăm cititorii să ne asculte, traducătorii să ne traducă, criticii să ne vadă ca parte a unei culturi mari, reziliente, care nu se teme de provocări și nu uită trecutul. Noi chemăm Europa să ne privească literatura nu ca pe una periferică, ci ca pe un laborator al memoriei și al libertății.
Noi credem că literatura ne este scutul și busola, că ea face vizibil adevărul în fața istoriei și a timpului. Noi credem că suntem europeni nu doar pentru că aspirăm la un statut politic, ci pentru că împărtășim idealurile, credința și valorile unui continent care știe să aprecieze fragilitatea și curajul. Noi credem că scriitorii sunt martorii și consemnatarii unei lumi care se transformă. O lume europeană.
Nadejda Ivanov
Scriitorul din Basarabia nu se trage dintr-o „mare cultură” (după cum o clasifică Lucian Blaga), ci dintr-o identitate culturală sfărâmată, refăcută, reînnodată, de fiecare dată, grație sensibilității umane, care știe să ne întoarcă „la izvoare”, la ceea ce suntem în esență ca neam. După secole de izolare și hărțuire politico-ideologică, prin urmare, vulnerabilizare culturală, mișcarea de europenizare oferă un circuit necesar și firesc al scriiturii în fluxul marii literaturi. Da, nu scriem dintr-un centru al puterii, însă vocea românului basarabean se articulează artistic, acum, dintr-un loc în care cuvântul a fost adesea ultima formă de libertate. Astfel, creația este un act de recuperare a demnității culturale și de reașezare simbolică într-un spațiu european al valorilor.
Prin Manifestul european, noi, scriitorii, ne revendicăm dreptul deplin la mobilitate intelectuală, la circulația ideilor, la prezență activă în spațiul dezbaterii culturale contemporane, ca o formă de matu-rizare și asumare identitară. În acest fel, prezența noastră în circuitul literar european presupune deschidere către pluralitatea estetică, asumarea influențelor, dar și capacitatea de a propune forme proprii, relevante, recognoscibile.
Declarăm că literatura basarabeană are nevoie de circulație, de confruntare, de lectură critică, de expunere. Nu neapărat pentru validare din exterior, ci pentru exprimarea și manifestarea demnității cul-turale și a participării reale la construcția unei Europe literare deschise, dialogale și exigente.
Creațiile noastre literare se reașază astfel în Europa nu la margine, ci în dinamica ei vie, contribuind cu o voce formată din luciditate, sensibilitate și exigență. Scriem pentru a participa, pentru a dialoga, pentru a construi sens într-o lume aflată în schimbare. În acest context, devine limpede că valoarea literaturii nu este determinată de apartenența la o cultură mare sau mică, ci de rezistența scriitorului în fața „stihiilor ideologice” și de capacitatea lui de a reface continuitatea, consecutivitatea, autenticitatea culturii și obținerea libertății de exprimare în procesul de creație. Generații de scriitori au contribuit, prin diverse genuri și stiluri literare, să refacă „drumul” spre circuitul literaturii europene. Să trăim acum noi momentul fericit, când literatura scrisă și publicată în spațiul nostru să fie căutată de cei de dincolo de frontieră, să fie tradusă, apreciată. Scriitorii să fie invitați la diverse evenimente culturale, științifice, educaționale și să vorbească cu mândrie despre țara lor de proveniență. Mergem înainte prin muncă și perseverență, pri-vind cu recunoștință înapoi.
Anda Vahnovan
Cel mai mult mi-aș dori să ne facem, într-un final, auziți.
Vocea noastră nu este mai puțin importantă numai pentru că ne-am născut într-o țară mică, cu oameni blajini, la buza unui imperiu nesătul. Și nici mai domoală, din același considerent, sau poate în pofida acestuia. Vocea noastră este cu atât mai dârză, cu cât a rezistat sugrumării, anihilării și distorsionării istorice. Am dori-o auzită și înțeleasă prin traduceri, prin includerea autorilor noștri în circuitului marilor librării ale lumii, în cadrul marilor evenimente culturale și dezbateri. În antologii.
Ca o voce a supraviețuirii, ca o voce a democrației obținute cu mari sacrificii.
Istoria noastră trebuie adusă la cunoștință și, mai ales, explicată lumii ca parte a unei istorii europene complete, ca parte a unei istorii nedrepte. Ce știu străinii despre noi, cum ne văd? V-ați întrebat vreodată de ce unii nici nu au auzit despre țara noastră? De ce scriitorii de la noi nu sunt pe rafturile marilor lanțuri de librării internaționale? Europa însă suntem și noi – cei care încercăm să reconstruim, să reanimăm și să le facem dreptate bunicilor, străbunicilor și luptătorilor neamului nostru. Puterea cuvintelor și explicarea contextelor vor ajuta la reașezarea Republicii Moldova pe harta literaturii internaționale, în locul pe care îl merită cu adevărat. Refuzăm să fim invizibili după toate câte ni s-au întâmplat și după câte am pătimit.
Generații întregi de scriitori români au fost cenzurați, le-au fost topite manuscrisele sau condiționate textele, le-a fost furat dreptul de a scrie cu alfabetul latin în propria limbă. Vocea noilor generații este și vocea care vine să răzbune nedreptățile, abuzurile și tăcerea celor de până la noi. A sacrificiilor și umilințelor acestora.
Refuzăm să mai fim etichetați ca „cea mai săracă țară din Europa” și să stăm cu mâna întinsă după ajutor. Merităm atenția editorilor străini. Merităm onorarii pentru munca depusă și responsabilitatea asumată. Merităm burse și rezidențe, schimburi culturale și invitații la festivaluri alături de autorii celorlalte țări.
În altă ordine de idei, ne-am dori ca accesul la cărțile românești să fie ușor și fără costuri exagerate și pentru vorbitorii de limba română împrăștiați prin toată lumea. Ca să nu își uite limba, ca să își învețe copiii născuți pe alte meleaguri limba bunicilor. Poveștile noastre nu sunt despre prinți și prințese, ci despre oameni care s-au jertfit și au plătit prețul verticalității. Asta a fost și este și istoria Europei, despre care însă abia acum a început să se scrie.
Adelina Labic-Lungu
Într-o lume în care inteligența artificială generează texte, afirmăm că literatura noastră nu poate fi umbrită: ea respiră din experiență, memorie și contradicție, păstrând o originalitate pe care niciun algoritm nu o poate simula pe deplin. Din Republica Moldova aducem experiența unui spațiu marcat de frontiere istorice instabile, de postcomunism și de războiul din proximitate, dar și de tradiții vii: râurile Nistru și Prut curg prin poveștile noastre, codrii țes basme, iar ia brodată și pâinea împletită simbolizează continuitatea unei identități europene autentice.
Literatura analizează complexitatea identităților fragmentate, urmărind subtilitățile, contradicțiile și ambiguitățile care definesc realitatea. Refuzăm expunerile lineare și simpliste, care reduc identitatea la certitudini sau clișee. Pentru noi a scrie înseamnă a lua poziție, chiar și atunci când se explorează ambiguitatea. Scriitorul nu poate fi neutru într-o lume fragmentată. El este un arhitect de lumi posibile, capabil să arate cum se formează și se transformă identitățile. Literatura funcționează ca un laborator în care experiențele disparate se pun în dialog și se analizează critic. Traducerile, lecturile publice și schimburile culturale trebuie să transforme orașele europene în puncte de întâlnire între experiențele noastre și ale celorlalți.
Noi chemăm scriitorii, editorii, cititorii și instituțiile culturale să participe la această construcție continuă: o Europă în care diversitatea nu este doar tolerată, ci discutată și valorizată, unde diferențele nu sunt simplificate, ci înțelese ca resurse pentru creație. Diaspora și comunitatea din Moldova trebuie să se întâlnească în spații literare comune, transformând dispersia geografică în coeziune intelectuală.
Noi afirmăm că literatura nu este doar formă, ci ethos: acceptarea ambiguității, recunoașterea contradicțiilor și înțelegerea că identitatea se scrie și se rescrie permanent. Memoria colectivă și cea individuală se intersectează, se refractă și se reconstruiesc în paginile literaturii. Europa există acolo unde ideile se confruntă, vocile se întâlnesc și tradițiile se reinventează. Literatura servește ca busolă și ghid: fiecare scriitor, cititor sau traducător poate deveni un creator al unei Europe posibile, unde trecutul, prezentul și viitorul coexistă, o Europă în care literatura respiră așa cum respiră Codrii seculari.
Noi conturăm spațiul unei Europe noi printr-o literatură care îndrăznește să modeleze lumea de mâine!
Constantin Ivanov
Dincolo de orice provocare, noi optăm pentru o Europă cu valori autentice, în care demnitatea umană nu poate fi negociată în niciun fel, iar opțiunile fiecărui individ sunt respectate. Ne exprimăm năzuința că libertățile fundamentale precum cea de exprimare și de creație nu sunt doar principii declarative, ci conduite de viață. Mergem pe ideea că nimănui nu i se poate anihila liberul arbitru, iar conștiința individuală este protejată ca un bun suprem. Alegem Europa pentru că înseamnă apartenență la o cultură vie, veritabilă, întemeiată pe principii solide, care pot fi aplicate în toate domeniile existenței. Ne dorim o comunitate culturală care nu uniformizează, ci respectă și cultivă diversitatea etnolingvistică, transformând diversitatea într-o resursă veritabilă, nu într-o ruptură sau motiv de discordie. Ne dorim la noi acasă o societate unde meritocrația să devină regulă, nu excepție, unde competența să devină criteriu valoric de bază, iar impostura să fie exclusă și sancționată dur. Să începem a construi cu adevărat la noi acasă o cultură europeană sănătoasă, nu doar mimarea unor reforme interminabile, împotriva bunului mers al lucrurilor, cu instituții culturale care să devină garantul corectitudinii. Cu atât mai mult că ne raportăm la o cultură cu tradiție sănătoasă și funcțională, la o literatură bogată, care servește drept prilej de continuitate. Deși literatura română din spațiul basarabean a trecut prin perioade de restriște și derapaje ideologice, totuși a reușit să supraviețuiască tocmai modelelor literare europene. Ceea ce în fond vorbesc astăzi avântul producțiilor literare de la noi, care au nevoie, desigur, de deschidere și dialog cultural, unde să poată fi puse în circulație, iar cele mai bune să fie promovate și apreciate la justa valoare. Căci doar promovând literatura și cultivând repere culturale sănătoase putem crește o societate cu adevărat europeană la noi acasă.
Afirmarea unei literaturi bazate pe respectarea principiul libertății de creație este garantul poziționării noastre ferme într-un spațiu cultural viabil, unde actul artistic nu este restricționat de anumite dogme sau de unele presiuni ideologice, cu atât mai puțin de tematici sterile impuse sau conformisme dirijate de grupuri de interese. Suntem de partea unei literaturi vii și autentice, care își asumă riscul de a spune adevărul, de a explora teme și motive ce nu pot fi dirijate de anumite oportunisme, unde discursul artistic este liber și dă socoteală doar în fața conștiinței creatoare. Căci anume în asemenea mod vom cultiva gândirea critică, singura capabilă să chestioneze realitatea sau chiar factorul politic.
