Iubim mereu prea puțin…

(profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender)

Iubim mereu prea puțin…
Iubim mereu prea puțin,
iar toamna ne aduce
crizanteme galbene în dar.
Zâmbim mereu prea puțin,
de parcă inima ar fi piatră
de granit tăcut și solitar.
Iertăm mereu prea târziu,
crezându‑ne stăpâni pe timp,
dar toamna ne bate la geam,
umbrind cu pletele ei fereastra
și cu lacrimi de arbori tăiați
pământul întreg și amar.
Iubim mereu prea puțin…
dar toamna ne întinde degetele
lungi și reci ca gheața.
Atunci deja e prea târziu
să ne întoarcem înapoi,
căci drumurile s‑au închis ca
o rană, formând o cicatrice
îndesată pe corpul timpului.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Ariana Zburlea

gerar, slobozia

s-a făcut noapteîn dragul meu oraș de provinciecare deschide drumul spre mare babele au intrat în casă, bârfesc sfințiidin calendarul ortodoxstelele dorm ca niște copii

Noutăți
Ioana Pavel

feat. Poezia (I)

Un proiect pentru cititori de toate vârstele Insolit și cu mize experimentale, proiectul de sub egida FILIT, „Parodii originale”, reunește 50 de poete și poeți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *