Romeo Aurelian Ilie: „De regulă, inspirația la mine vine pe bază de obsesie; trebuie să se nască în minte o idee, un gând, care să nu-mi mai dea pace și atunci vine și poezia să le anihileze”.
Vara aceasta împreună cu tinerii de la atelierul „Vlad Ioviță” am participat la „Art Fest Glodeni”. Aici l-am cunoscut personal pe poetul Romeo Aurelian Ilie din România. Mi s-a părut un om foarte cald și deschis ceea ce m-a și determinat să fac acest interviu.
Romeo Aurelian Ilie s-a născut pe 27 februarie 1988, la Slobozia, Ialomița. Este absolvent al facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Ovidius din Constanța și al unui master în Teologie de la Universitatea din București. În 2018, a debutat cu volumul de poeme Patruzeci și unu. Eu, surdomutul, Editura Tracus Arte, iar în 2022, semnează cartea Lacrima tatălui, apărută la Casa de Pariuri Literare.
Dragă Romeo, e pentru prima dată când ai venit în Moldova. Cum te-ai simțit aici?
Dragă Natalia, într-adevăr, sunt pentru prima dată în Republica Moldova și vreau să spun că m-am simțit extraordinar. Locuri foarte frumoase, oameni foarte calzi și primitori, ce ai putea să îți dorești mai mult? Clișeele sociale despre „moldovenii de peste Prut” sunt uneori descurajatoare, dar eu de-acum pot demonta cu brio aceste clișee supărătoare!
Ai mai fost vreodată într-o tabără de creație? Ai putea să îmi spui în câteva cuvinte care a fost rolul tău aici și ce a însemnat această experiență pentru tine?
Da, am mai fost într-o tabără de creație, cândva, demult, prin clasa a XII-a, la finalul unor cursuri de actorie, dar, atunci, am scris scenarii de scurt metraj, am jucat, am regizat, de-ale spectacolelor. Dar într-o tabără de scris, am fost pentru prima dată. Cât despre rol, nu cred că am avut vreun rol aparte. Chiar dacă, cumva, am trecut drept „poetul invitat din România”, nu am simțit vreo clipă că aș avea vreo distincție față de ceilalți poeți invitați la tabără. Am venit cu tot dragul să scriu poezie în cadrul atelierului, să dezbat textele colegilor și să-mi supun, la rândul meu, textele spre dezbatere. Lucru care s-a și întâmplat și care, zic eu, s-a desfășurat conform planului.
Care elemente alcătuiesc inspirația unui poet? Locul, spațiul, te ajută la scris?
De regulă, inspirația la mine vine pe bază de obsesie; trebuie să se nască în minte o idee, un gând, care să nu-mi mai dea pace și atunci vine și poezia să le anihileze, turnându-le sub forma poemelor, pentru că, de obicei, o singură idee generează mai multe poeme, astfel născându-se ciclurile poetice. În mod surprinzător, locurile vizitate aici s-au pliat și pe unele obsesii mai vechi dintre ale mele, așa că am putut scrie și aici câte ceva.
Ai vizitat mai multe sate din raionul Glodeni. Tu unde anume ți-ai găsit inspirația?
Deși toate locurile vizitate din raionul Glodeni au fost superbe și am scris în fiecare localitate vizitată, totuși, cel mai firesc am scris la Cobani, inspirat de troița din vârful stâncii celei mari, la Cuhnești, unde tot satul pare că stă sub o vrajă a ancestralului și a arhetipalului, și la Camenca, inspirat, de asemenea, de cele trei cruci din vârful grotelor de la Cheile Butești.
Te-am văzut jucând fotbal… Cu siguranță n-o să uiți experiența asta…
Da, cu siguranță nu o să o uit, mai cu seamă că am reușit și două performanțe: să dau un gol și să-mi luxez un picior! Acum este complet vindecat. Dar amintirea va rămâne mult și bine!!!
Spuneai că admiri atelierul „Vlad Ioviță”. Un astfel de atelier îți lipsește în România?
Da și da. Nu doar că admir, iubesc atelierul „Vlad Ioviță”, în special pentru spiritul său critic. Pentru faptul că fiecare text este supus unei analize minuțioase și nu este lăsat „din mână” până nu iese un poem bun sau chiar foarte bun. De bună seamă îmi lipsește un astfel de atelier în România. Așa că, o să încerc să mai particip la „Vlad Ioviță”.
Ce părere ai despre poezia pe care o scriu tinerii de la atelier?
Trebuie să recunosc, am fost surprins să descopăr aici tineri poeți care au talent cu carul, și nu numai talent, ci și profunzime, gândire critică, umor, capacitatea de a lucra asiduu pe textele lor, fie individual, fie supunându-le dezbaterii de grup. Sunt poeți care au toate atuurile necesare pentru a devini, nu peste mult timp, poeți mari. Din partea mea, cu toții au toată admirația și încrederea. Iar la nevoie, toată susținerea.
Bănuiesc că ții foarte mult la amintiri. Înainte să pleci ai rugat tinerii să-ți scrie câteva rânduri într-un caiet… Ce sentimente ai trăit după lectura celor scrise?
Într-adevăr, sunt un tip foarte melancolic, trăiesc adeseori în trecut, din amintiri și din ecouri ale unor momente, senzații, stări. Caietul acela a ajuns deja la loc de cinste, în bibliotecă. Și nu voi mai scrie nimic în el. Cele scrise de colegii de tabără le-am citit abia acasă și mai că nu m-au podidit lacrimile. Mi-au rămas cu toții la suflet și cu siguranță voi recita periodic acele rânduri, cu drag și dor.
