Dacă ar fi să număr câte proze, poezii, piese de teatru și articole am scris despre războiul Rusiei în Ucraina, cred că ar ieși, pur și simplu, o cifră impresionantă. Primele texte le-am scris la începutul lui martie, când Rusia a ocupat Crimeea cu ajutorul omulețior verzi, soldați ruși fără însemne militare. Țin minte primul meu text despre război. Era o scrisoare adresată sociologului francez Claude Karnoouh, în urma unor altercații pe care le-am avut cu acesta pe pagina mea de Facebook. Faimosul sociolog francez se luase de mine pentru că am îndrăznit – este vorba de anul 2014 – să critic intervenţia militară a Rusiei în Ucraina. Vă imaginați, dânsul nu putea să accepte faptul că eu puteam să critic invazia rusă. Lui nu-i putea intra în cap că cineva ar putea să critice Rusia, atât de influentă era pe atunci stânga în Europa.
În primele zile ale războiului, în anul 2014, nu susțineau prea mulţi Ucraina și foarte puțini criticau Rusia. Majoritatea se dăduseră la fund și urmăreau din tribune evoluția evenimentelor.
În primul meu text consacrat războiului povesteam despre cum acesta făcea victime colaterale la sute, dacă nu chiar la mii de kilometri depărtare de Crimeea și Donbass, unde se duceau lupte sângeroase. Oameni care, până mai ieri, fuseseră prieteni s-au despărțit pentru totdeauna.
Domnul claude karnoouh a încercat să-i descurajeze și să-i intimideze pe cei care criticau Rusia și să-i încurajeze pe cei care o lăudau în gura mare. Între timp, s-au scurs opt ani, claude karnoouh a murit, iar războiul continuă.
După cum v-am mai spus, eu am scris un număr nesfârșit de texte despre război, iar asta m-a costat nervi și sănătate: câțiva prieteni i-am pierdut pentru totdeauna, câțiva oameni m-au înnegrit în presă, câțiva m-au înjurat în stradă, vreo doi au vrut să mă bată, unul a încercat să-mi provoace un salt de tensiune, propagandiștii Kremlinului m-au învinuit în presa de limba rusă de neiubire faţă de Rusia, direcția școlii m-a sancționat că ieșeam la protestele din fața Ambasadei Rusiei, concediindu-mă. Dar toate astea nu aș putea spune că m-au afectat. Mai degrabă, m-au îndârjit să continui lupta pentru susținerea Ucrainei.
