Alexei Vidrașco: „O nouă zi, un nou sat, un nou public, noi artiști pe scenă și noi amintiri la colecție”
Alexei, după cum știm, festivalul de arte din Lunca Prutului are deja o tradiție de 6 ani și în fiecare an aduce ceva inedit. Zi-ne care este elemental nou din acest an?
Elementul nou constă în organizarea evenimentului la nivel raional sub coordonarea șefului secției Cultură și Turism Glodeni – Ion Ursache. Astfel, partea festivă a evenimentului a fost extinsă la 6 zile. Dacă în anii precedenți aceasta era prezentă la încheierea taberei, anul acesta, toate zilele se încheiau cu un concert. În fiece zi, poeții și pictorii erau invitați să descopere noi locații din raionul Glodeni. O nouă zi, un nou sat, un nou public, noi artiști pe scenă și noi amintiri la colecție.
Deja de doi ani, organizezi, alături de taberele de pictură și sculptură, și o tabără de poezie. Ce te-a determinat să aduceți în cadrul unui festival poezia?
În primul rând, țin să precizez că îmi pare rău că nu am inclus-o mai devreme. Abia anul trecut am cunoscut familia de poeți a scriitorului Dumitru Crudu, căci așa îi văd eu pe cei de la „Vlad Ioviță” – ca pe o mare familie în care toți se încurajează și în care fiece membru se bucură de succesele ceorlalți. Sunt niște oameni veseli, prietenoși, artiști liberi care știu să traspună, fără menajamente, în poeziile lor realitatea în care trăiesc. Eu cred că poezia tinerilor poeți trebuie adusă cât mai aproape de public. Dintre toate ramurile de artiști cu care am colaborat, poeții mi-au părut uneori mai deschiși la provocări, foarte receptivi, necapricioși și implicați, care au acceptat chiar să scrie și pe garduri.
Cum au perceput locuitorii raionului Glodeni operele produse de artiști? Mă refer atât la poezie cât și la tablouri.
Eu am să răspund la această întrebare raportându-mă la cuhneșteni și balatineni, așa cum nu am fost de față în celelalte sate. În ceea ce îi privește pe oamenii de la Cuhnești, ei au primit foarte bine operele, fiindcă sunt deja obișnuiți cu tot ce înseamnă artă contemporană, mă refer, mai ales, la pictură și sculptură căci expoziții s-au tot făcut din 2016, ba chiar din 2012, când organizam simpozione până a fi conceput festivalul. Poezia, la fel ca anul trecut, a fost primită cu aplauze și laude la adresa poeților. Iar duminică, 26 iulie, au fost aplaudați și pictorii, lucrările lor fiind expuse în Casa de Cultură din satul Balatina. Lucrări în diferite stilistici, pentru toate gusturile. Au fost mulți vizitatori și toți erau încântați. Localnicii au apreciat operele acestor mari maeștri.
Care din experiențele trăite în acest an ți-ai dori să le retrăiești și la alte ediții?
Mi-ar fi mai ușor să spun ce nu mi-aș dori să retrăiesc. În primul rând, cu toate
că au fost oameni care au apreciat rezultatul final al taberelor, au fost și din cei care s-au arătat nemulțumiți de faptul că primăria a alocat o anumită sumă de bani pentru eveniment în loc să facă drumuri sau altceva pentru sat. De aceea, următoarele ediții cred că se vor desfășura în afara Cuhneștiului. De asemena, aș renunța la ideea de festival nomad. E frumos și incitant, dar obositor pentru participanți în același timp. Dar aflarea într-o singură locație le dă mai multă libertate și mai mult timp pentru a crea. Aș păstra, însă, cu siguranță colaborarea cu poeții de la „Vlad Ioviță”, dar și cu Revista TIMPUL care a fost partener în acest an.
