Ecosistemul galeriilor de artă privată

Așa cum în Republica Moldova există foarte mulți artiști plastici valoroși, atât ei, cât și oamenii care le apreciază creația caută modalități de a-i promova. Astfel, au fost create o serie de galerii private care ar putea fi grupate în două categorii:

  1. galerii care reprezintă mai mulți artiști;
  2. galerii personale deschise de artiști întru propria lor promovare.

Deși pornesc din puncte strategice diferite – prima din dorința de a scoate în evidență cât mai mulți artiști plastici, iar a doua din impulsul auto-promovării, bazat pe principiul „dacă nu eu, atunci cine se va preocupa de mine?” destul de sănătos și necesar în Republica Moldova –, ambele tipuri de galerii sunt importante și binevenite artiștilor.

Una dintre cele mai reprezentative pentru prima categorie de galerii de artă privată din țară este/ a fost „Peperete”, fondată în 2018 de către Elena Popic cu suportul familiei. Tânăra este absolventă a Universității Cambridge din Marea Britanie, unde a făcut studii de masterat în Drept. Întoarsă acasă, și-a propus să investească în cultura Republicii. Galeria era chiar în centrul capitalei și era ușor recognoscibilă, așa cum se alfa într-o clădire-monument architectural care datează din secolul al XIX-lea. Unicitatea acestei galerii consta în faptul că artiștii expuși nu erau aleși în baza unor preferințe personale, ci în baza unui concurs. Artiștii depuneau un dosar pentru înscriere, iar condițiile de admitere în galerie erau bazate pe practici de nivel internațional și imediat după evaluare, se stabilea și un preț corespunzător pentru vânzarea lucrărilor acceptate. Expozițiile nu vizau o singură tehnică sau gen, erau foarte diverse, asta permitea deschiderea pentru un public larg de vizitatori. Cu părere de rău, galeria și-a sistat activitatea odată cu pandemia.

O altă galerie menită să scoată în primplan cât mai mulți artiști plastici din Republică, și nu numai, este galeria „OU”, creată în 2016 de către pictorița Vasiluța Vasilache și fotografa Ruxanda Spatari în cadrul studioului „Cocoșul roșu”, mai cu seamă, în pivnița acestuia. Scopul galeriei este atât să încurajeze talentele existente și să descopere altele noi, cât și să îi sprijine financiar, mai ales atunci când e vorba de artiștii locali. Aici, sunt expuse și picturi, și ilustrații, dar și fotografii. Acest spațiu expozițional este însă unul alternativ. Spre deobire de „Peperete Art Gallery”, încăpere care era destinată expozițiilor în exclusivitate, în spațiul galeriei „OU”, au loc multe alte evenimente culturale, de la lansari de carte la spectacole. Galeria „OU” a fost, de asemenea, afectată, de pandemie, din această cauză, o perioadă și-au stopat activitatea, apoi, pentru a rezista, cofondatoarele au reluat-o online, sub un alt format. Galeria a început a vinde perne, pături și imprimeuri cu lucrări ale artiștilor moldoveni, atât în țară, cât și peste hotarele ei. Un alt fenomen reprezentativ pentru galeriile de artă din Republica Moldova îl reprezintă faptul că acestea mizează nu doar pe comercializarea operelor de artă, dar și pe vânzarea altor mărfuri și servicii, activitatea de galerie propriu-zisă având chiar un rol secundar, cum este cazul atelierului „MOLDECO”. Cu părere de rău, în alte condiții nu se știe cum ar supraviețui o veritabilă galerie de artă privată la noi în țară. „MOLDECO”, de exemplu, este un art-salon, înființat de către Stela și Sergiu Moldovanu în anul 2004 și este o companie privată foarte prestigioasă de înrămare a creațiilor de artă plastică. În spațiul salonului, sunt comercializate lucrările unor artiști plastici autohtoni.

Tot un spațiu alternativ este și subsolul librăriei „Cartego”, un subsol vetust, care face parte din Chișinăul vechi, ruinat în ‚41 -’42. Partea de sus a clădirii a fost renovată și chiar reconstruită de câteva ori, căci în cel de-al doilea război, clădirea a suferit îngrozitor, dar subsolul a rămas intact. Librăria „Cartego” și, respectiv, galeria din subsolul acesteia a fost deshisă acum doi ani și jumătate, de către Natalia Blanari. Artiștii lucrările cărora apar pe simeze sunt selectați de echipa Cartego. Plasticienii care colaborează cu cei de la Cartego nu sunt obligați să achite taxe, doar în cazu în care reușesc să vândă lucrări în cadrul expoziției oferă un procent librăriei. În aceeași categorie se include și galeria

„Alexander”, fondată de către soții Alexander Neceainecu și Natalia Obada în 2000, unde se găsesc spre cumpărare foarte multe obiecte de anticariat. Pe lângă acestea, jumătate din lucrările expuse sunt ale Nataliei Obada, restul spațiului este acordat unor anumiți artiști cu care colaborează fondatorii de mai mult timp.

Artcor este un centrul multifuncțional de dezvoltare a industriilor creative din Moldova. Și aici au loc expoziții de artă, numai că, pentru a se expune, artiștii sunt nevoiți să plătească, indiferent dacă se vând sau nu lucrările expuse. Doar studenții și profesorii de la AMTAP pot utiliza gratuit spațiul expozițional la Artcor.

Din cea de-a doua categorie a galeriilor, cele organizate de artiști pentru ei înșiși, se enumeră și galeria personală a lui Andrei Mudrea. Aceasta a fost creată chiar în atelierul pictorului. Acolo erau reprezentate în exclusivitate doar lucrările lui, într-un singur exemplar, pe care le vindea.

Tot aici putem vorbi despre Galeria „AdArt”, fondata de pictorul Alexandr Djemelinschii, care a fost înființată în anul 2006. Întreaga încăpere este împânzită cu lucrările pictorului, ancorate în arta erotică și realismul fantastic. Uneori, se organizează serate literare, serate muzicale și chiar și expozinții cu vânzare a altor artiști.

Existența acestor două tipuri de galerii de artă privată vorbește depre faptul că Republica Moldova are nevoie de ele, fie ele realizate în spații alternative, fie în ateliere personale, are nevoie mai ales pentru consolidarea mediului artistic contemporan, pentru a educa gustul artei care se face azi. Privim sceptic la tot ce este contemporan, fiindcă nu avem ochii obișnuiți cu asta. De aceea trebuie să ieșim din canoane, să ne cultivăm și să fim conectați la realitate, acceptând provocările artitice. Abia atunci, poate, vom avea galerii de artă privată care să existe doar din vânzarea operelor de artă.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *